Treceți la conținutul principal

sfarsit cuminte de zi

noaptea e cuminte spre calduta.
resoul cumparat de la cooperativa fratiei musulmane imi incalzeste talpile goale.
m-a intrebat vanzatorul: esti musulmanca?
hai sictir, i-am raspuns platind resoul. ca doar nu ma apucam sa-i fac educatie spirituala pe nepromovatelea.
m-am indragostit de un sapun de lavanda, fabricat in turcia citesc pe eticheta. e un sapun onest, cam ca ala facut de mamaia, numa ca imbuibat de lavanda. imbatranesc, imi zic. niciodata nu m-a atras lavanda, iar acum imi da tarcoale. femeie ce sunt!
mi-am facut si unghiile cu purple de atata lavanda, daca tot suntem la feminisme.
toma mi-a zis: mami, tu nu vezi ca esti mai mica decat cutare si decat cutare? esti cea mai mica, ce sa mai. poti sa plangi la tati in brate ca numai el te mai salveaza.
toma, iar o iei pe calea competitiei? uite eu nici nu vreau mai mare decat sunt.
hai ca esti o dulce, am glumit.
ei ce sa-ti zic. nici dulce nu vreau.
vreau asa mica si sarata, ca o gluma care nu doare.
il aud fredonand un cantec libanezo-italian, adaptat in engleza de profa de pian, o egipteanca cu jumatate de ureche muzicala.
plec sa spal vasele, ca sa nu aud ce canta el. vreau sa plang la serbarea de ziua mamei de-adevaratelea.
mami iti fac un masaj la cap.
aahh, uite asa as vrea sa mor.
doamne mami, ai paduchi!
si ce daca, raspund eu, moale ca o salcie care a uitat sa bea din malu raului.
hai ma mami ca am glumit, pe tine nu te sperie nimic.
aproape nimic, confirm eu si-mi fac o poza retro, cu freza praspat coafata de manutele lui coborate din cer pe capul meu obosit.
inca o zi se arunca in sacul norocului numit viata.
sa mai lasam si visarea sa scrie, ca realul cat a putut a scris.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...