Treceți la conținutul principal

Couscous, radio cultural, minuni și lacrimi

Fierb un couscous cu vin alb si conopidă. Ascult conversații elegante la radio cultural, aflu cărți, ma încarc, îmi iau câteva notițe. Beau o cafea buna și culeg de pe pantaloni o furnică. Tao doarme, iar eu mulțumesc universului pentru eforturile energetice pe care le desfășoară să--mi adoarmă sugarul. Toma rezolvă niște ecuații, citește câteva propoziții confectionate de mine între 5 vase spălate si 3 maldare de haine mutate de colo fix dincolo.
Livrez in italia o comandă generoasă de cosmetice cu suflet către o ambasadoare a plamadelilor mele spontane printre româncuțele de pe lângă Veneția. Mi-or ajunge anti-age-urile pe obrajii rumeni de dor și mi s-o umple iar sufletul de sens.
Lanul de lucernă îmi rade de dincolo de geam.
Ieri la locul de joacă am cunoscut un băiețel de 7 ani jumate fluent în engleză. E dintr-un sat vecin, parintii nu stiu nicio boabă de engleză, iar doamna de engleză de la școală ii zice să mai tacă. Mi s-a părut fascinant cum raspundea în timp real, intr-o engleză matur ajustată, la toate întrebările mele.
You have a great English, i-am zis.
Thanks.
I'm amazed. You just need to improve a bit some sounds. You have a Russian accent now.
I can do better, mi-a zis Antonio din Vulcana-Pandele.
Apoi l-am auzit discutând cu Toma despre viață. Toma zicea: everything has a price.
iar Antonio: yet money cannot buy happiness.
Și plâng.
Un copil născut la Cairo și unul la Vulcana-Pandele cugetând în limba asta de împrumut. Unul pe care l-am șlefuit eu și unul care s-a șlefuit singur în timp ce doamna îi spunea să tacă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...