Treceți la conținutul principal

Couscous, radio cultural, minuni și lacrimi

Fierb un couscous cu vin alb si conopidă. Ascult conversații elegante la radio cultural, aflu cărți, ma încarc, îmi iau câteva notițe. Beau o cafea buna și culeg de pe pantaloni o furnică. Tao doarme, iar eu mulțumesc universului pentru eforturile energetice pe care le desfășoară să--mi adoarmă sugarul. Toma rezolvă niște ecuații, citește câteva propoziții confectionate de mine între 5 vase spălate si 3 maldare de haine mutate de colo fix dincolo.
Livrez in italia o comandă generoasă de cosmetice cu suflet către o ambasadoare a plamadelilor mele spontane printre româncuțele de pe lângă Veneția. Mi-or ajunge anti-age-urile pe obrajii rumeni de dor și mi s-o umple iar sufletul de sens.
Lanul de lucernă îmi rade de dincolo de geam.
Ieri la locul de joacă am cunoscut un băiețel de 7 ani jumate fluent în engleză. E dintr-un sat vecin, parintii nu stiu nicio boabă de engleză, iar doamna de engleză de la școală ii zice să mai tacă. Mi s-a părut fascinant cum raspundea în timp real, intr-o engleză matur ajustată, la toate întrebările mele.
You have a great English, i-am zis.
Thanks.
I'm amazed. You just need to improve a bit some sounds. You have a Russian accent now.
I can do better, mi-a zis Antonio din Vulcana-Pandele.
Apoi l-am auzit discutând cu Toma despre viață. Toma zicea: everything has a price.
iar Antonio: yet money cannot buy happiness.
Și plâng.
Un copil născut la Cairo și unul la Vulcana-Pandele cugetând în limba asta de împrumut. Unul pe care l-am șlefuit eu și unul care s-a șlefuit singur în timp ce doamna îi spunea să tacă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet