acasa inimii

Azi ne-am dus pe o pajiște să ne umplem inimile. Toma a mâncat zarzăre, Tao a dormit cel mai dulce somn la umbră de soc sălbatic, eu am meditat în mijlocul salviei, iar omul cu care îmi împart revelațiile a făcut planul unei vieții curate, mai aproape de sălbăticie, mai departe de constrângeri.
Și cum mâncam noi niște sandwich uri Toma a zis: It's like having a picnic but at home, in sensul că în mijlocul naturii ne simțeam toți acasă.

Și mi-am zis: nu contează ce vise, griji, intenții avem fiecare în parte, dacă inimile noastre reușesc să se încarce în sânul naturii, atunci suntem salvați. Sunt atâtea feluri de iubire, Toma, dar uite, iubirea pentru iarbă și apă și păsări și zarzăre ne aparține, ne apropie. Uite cimbrul ăsta cum a umplut el singur pajiștea.
Fiecare din noi și-a ales câte un miros: Toma floare de săpunariță, tacso frunze de nuc iar eu niște oregano rar ca timpul cu adevărat liber.
Am deschis o bere: țsss, am citit despre câteva plante, m-am bucurat că trăiesc.
Auzi tati, de ce sunt găinile mai mici ca ca noi?
Ce întrebare e asta, Toma? Why are the elephants bigger than us? Why do we feel so special?
Pai fiindcă our body looks better.
Poate pentru găini arăți urât.
Așa gândesc ele?
Ele n-au creier.
Înseamnă că atunci când tu crezi că ești urât, găinilor de fapt le place cum arăți?
Aoleu, Toma, ai mâncat prea multe zarzăre.