Treceți la conținutul principal

Beauty is everywhere

Mi-e dor uneori să înseilez povești pe blog, nu postări fugitive pe Facebook, dar viața vrea tot mai repede și uite că mă dau cu ea că eu sunt plină de viu.
Dar azi profit de somnul moale al copiilor și punctez minunile pe care altfel le-aș fi înghesuit într-un status accesibil maselor, dar ce mă tot justific?
Toma și-a atins azi pentru prima dată barba în copci la 10 zile de la cusătură. Și cum își iubea el barba în drum spre vindecare, m-am emoționat și l-am pupat pe frunte. M-am gândit: uau, am pupat atâția copii pe cap în ultima vreme că am uitat să-l pup pe primul meu născut, minunea care mă învață cum să mă uit la lucruri prin lucruri. Și cum oftam eu pupându-l, Tao- a doua minune a lumii pe care o luminez și eu cum pot zi de zi, mi-a pupat genunchiul. M-a simțit vulnerabilă și m-a întărit. Thank you, Tao, am spus. Toma- un pic gelos a zis: Tao, hug Toma! Iar Tao a clarificat: Tao hug mami. Of.
Le-am uns barba, respectiv nasul cu crema cicatrizantă de care sunt mândră, le-am dat câte 2 lingurițe de leac cu miere, turmeric și propolis, de ținut mucii sub control. Medsin, a zis Tao. yammy medicine, a confirmat Toma.
La second hand mi-am găsit un tricou cu luna plină. Beauty is everywhere scrie pe el, iar mesajul e de o justețe atât de firească încât mi l-am însușit chiar și cu vreo 2 numere mai mic, eu fiind purtătoare de xs, hai să admitem că e pentru fete de 10 ani și gata!  Oricum n-a zis nimeni că viața nu aduce și strâmtori. Mâine o să strălucesc la școală ca penarele fetițelor care abia mă așteaptă.
Noapte bună, copii la corp sau la suflet, împreună sau separat.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...