Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi.
Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint?
Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit.
Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcare și să le înșiri pe pernă.
Știu, cade răspunsul lui ca un plumb peste optimismul meu.

Așa își gestionează el tot senzorialul, iubirea de oameni, de viață, de situații, plângând greurile înainte de culcare.
Mi-a mai zis: știu că îți e greu să mă auzi trist când tu îți dai silința să mă ții fericit. Și voi face și eu ca tine când o să cresc, să-i fac fericiți pe copiii mei sau pe ai altora.
Am tăcut
Am mai tăcut un pic
Am plans un pic pe dedesubt. Am internalizat eventualitatea, apoi am întrebat: de ce ai altora?
Păi poate n-o să am copii. Or a wife. I will be maybe fine with my life and that's it.
I-am reamintit și eu ce i-a zis el lui Tao când s-a născut: thank you, Tao, for all the love we didn't know we have.
I know. We had a love of 1000 and it became a million.
Exactly. Kids come with infinite ways of going ahead.
Ok, Mami, I'll sleep now.
Iar eu merg și mă spăl pe cap cu gelul meu de duș cu cafea. E făcut de mine, e bun la toate.
Oricum discuția asta e de luat la cafea.
Of.