mamalutoma

se imping zilele unele pe altele dinspre vacanta incarcatului pieptului spre avionul de cairo, cu escala mica prin grecia cat sa luam un sapun extravirgin si-o branza feta cu ierburi. cata romanie sa inghesui si-ntr-un bagaj spre cairo? 2 strachini de la mamaie, 2 linguri de lemn, un sufertas cu capac, o tigaie, o zacusca, 2 gogosari, 2 tuici, o visinata, 3 covrigi, o mana de pufuleti, o mana de iarba proaspat cosita, 3 sticlute de ploaie, o punga de malai, o ciocolata amaruie. mai strecori niste magneti cu pelisorul si cu 2 iobagi in opinci care se pupa in spatele unei capite de fan. strangerile de inima nu le mai iei, sa nu te ingreuneze. cat a durut oftezi 'si' lasi, cat a bucurat oftezi 'ca' lasi. oamenii iti ureaza de bine, iar tu le multumesti ca isi fac timp de un gand bun. ca timpul a devenit o iluzie. se joaca cu noi si ne pacaleste sa inramam nemultumirile, ca sa ne dam motiv de imbufneala. si cand a trecut, ne asteapta la colt sa ne bata obrazu ca prea ...

avionul aterizeaza. inspir. expir. imi vad durerea din urechi cu ochiul nesuparat al mintii. solul romanesc imi umple ochii nemintii de lacrimi. mangai capul transpirat al copilului meu dormind si-i spun pe sub lacrimi: te-am adus acasa toma. rotile avionului turuie. capitanul ne multumeste pentru participare si ne ureaza un sejur placut. aplaud spart, cu palmele si cu inima. nu mai aplauda nimeni cu mine. sunt singura in manifestul asta de gratitudine. sa nu iei toma viata de-a gata niciodata. cand o sa dormi tu o sa aplaud eu, iar cand voi dormi eu, sa aplauzi tu. sa aplauzi viata in tot greul ei. sa plangi plans de om cand te intorci acasa. sa te uiti la locuri si la oameni cu intelegere, sa-i asculti si sa le spui cum a fost pe unde ai fost. dar eu nu stiu romaneste, ofteaza toma. lasa c-o sa inveti, cum ai invatat tu in araba si in engleza griji si bucurii, consecinte si doruri, constructii de vise si revelatii de inceput de constiinta. ajungem la pucioasa. cine ar fi crezut c...