mamalutoma

noaptea piramidelor geme sub praf. ii deschid paclei geamul si-o invit peste linistea din casa. ma uit dupa luna roz cum au promis-o esotericii din gasca mea virtuala. nu vad nimic. nici luna plina nu mai e ce era odata. s-a scumpit si asta dimpreuna cu dolaru. pe furtuna mea de nisip daca va mint. si chiar aveam de gand sa ma uit la ea cu toata pironeala si sa efectuez cateva hm-uri intru restructurarea moleculara. m-ati intrebat ce cursuri mai fac. pai un pic de herbal medicine, niste food revolution, energy healing, empowering.. nimicuri dinastea de gagici. daca mi-ar fi zis cineva in facultate c-o sa-mi pun copiii la somn peste 15 ani si-o sa ma apuc de studiu fara presiunea vreunui examen, ci asa dintr-o dorinta draguta de mai mult awareness, as fi zis: vezi ma de treaba. v-am zis ca mor de cald? V-am zis. Beau al 7lea borcan de apa, va trimit toata energia mea buna, rea, acu dupa posibilitati. Ca voi stiti ca daca are d-aia buna, va da fata, da daca are si ea ofuri, s-o sc...

ceasul arata un biet 8 si 10 seara, iar eu resimt un 12 noaptea ca popa, vorb-aia. era o poezie de-a lu paunescu despre femeile care par ca fac nimica si abia isi aseaza oasele pe pat la sfarsit de zi. ma doare omoplatul drept pe care nu stiu cum l-am suparat c-o miscare nepotrivita in timp ce manipulam cam 10 kg de bebelus. gatit, plantat, spalat, alaptat, pictat, iar gatit, iar spalat, carat copil, durut muschiul, respirat, resemnat, scris ganduri, asezat- doamne miluieste- in pat. Pe saltea adica, fiindca am desfiintat patul. Ma incomoda. Am pus salteaua pe dusumea.  Mi-a aparut in feedul de facebook casa lu richimartin, unde sta el cu sotu lui perfect de timid. O casa desigur foarte frumoasa, dar in tot minimalismu saltelei mele de pe jos si al autosuficientei, tot n-am putut sa nu-mi imaginez cum am putea sa locuim acolo zece familii ca popa. in fine, sa fie ei sanatosi si mie sa-mi treaca intinderea musculara, ca ma doare si cand deschid mailul.  am inceput t...

incerc in fiecare zi cu toma o sedinta spontana de mindfulness, o dezbatere a sentimentelor cu care ne-am confruntat in ultima vreme; respiram adanc, ne promitem diverse, ne explicam unul altuia perspectivele, uneori ii cer sa deseneze ca sa deprinda punerea in concret a emotiilor. l-am intrebat de ce azi in parc nu s-a dus sa se joace cu copiii pe care l-am incurajat sa-i abordeze. Because I want to make friends based on what I feel and that curly hair boy in the middle of them seemed to not like me. And to the kids that I don't feel, I just wave, I don't go. Ok. Am inteles si apreciez ca esti atent la ce simti inainte sa relationezi cu oamenii. Dar e important sa incerci, eu sunt acolo sa intermediez daca e nevoie, n-as vrea sa eviti sa-ti faci prieteni din teama ca ca n-or sa te placa. Si imi pare rau ca te-am speriat cand m-am mutat pe o alta banca si pentru o clipa ai crezut ca m-ai pierdut. N-o sa plec niciodata fara sa te anunt. Si n-o sa-mi mai zici niciodata: toma...

casa miroase a cartofi dulci copti. ma voi fi trezit la 5:58 cu Tao gata de luat dimineata in piept pe crampeie sau dintr-o data, oricum ar vrea ea sa ni se dea. nici nu-l mai intreb ce are cu mine. il giugiulesc cu ochii semi-deschisi, povestim un pic, il las cu o carte de bumbac intre degete si apoi imi fac drum la bucatarie. pun o crusta de linte la cuptor, ma uit fara compasiune la gramada de vase din chiuveta, arunc si 4 cartofi dulci intr-o tava sub crusta ca doar nu s-or certa si ma intorc la sugarul care a facut deja recenzia cartii de bumbac. Si a mai facut ceva si in scutecul de bumbac, iar eu il pup pe obraji de-l usuc si schimb scutecul, ca intr-o morisca a sustenibilului: cur de copil-chiuveta-masina de spalat-uscator-cur de copil... Ia ma Tao rata asta umpluta cu vata si discutati o vreme, cat deschid si eu mailurile terapiei universale, sa-mi scada self-esteemu daca te mint. Copilul adoarme. Vis in vis. Meditez 2 minute, poate 3. Scot cursta din cuptor. O pozez. Uit...