mamalutoma

casa doarme sub soundtrack-ul greierilor care aduc liniște peste neliniști în fiecare noapte la fel de când eram eu fată și mai demult. fur 2 pătrățele de ciocolată amăruie și scriu un fel de mail de job ca să nu-mi ies din mâna prestării de servicii pentru copiii lumii în toată pauza asta de îngrijire copii proprii. închei mailul, îl semnez cu entuziasm, mă declar mulțumită. mi-e dor de mai mult, dar timpul mai vine iar eu știu asta. nu forțez, respir. i-am spus lu Toma să nu se holbeze la oamenii mai groși sau mai subtiri, mai aplecați de necazuri sau neșansa. Ii explic cum nu toți oamenii se mândresc cu aspectul lor fizic iar dacă noi ne pironim pe defectele lor, se vor simți și mai singuri. Am putea să le zâmbim, iar dacă ne vine greu, atunci măcar nu ne holbăm. Azi mi-a zis: I remembered to not stare at people so I just did a smiley face when that lady caught me looking at her. Ei Toma, e mult de învățat despre trăitul cu ceilalți, despre datul voie fiecaruia să fie cine este...

As fi incropit azi un live să vă spun despre senzația de prea plin în suflet atunci cand ajuți cum poți un om care, uite, în niște zile are mai puțin ca tine. Ca asa e viața, un dans de greutăți și minuni. When You feel helpless, help someone, v-am mai zis eu. Mergeti catre oamenii cu care rezonati cu un zambet, un compliment, o piersică, un tricou pe care voi nu-l mai purtati iar ei nu se sfiesc să-l primească. O să ziceti: iar a venit asta să reinventeze roata datului de pomană; dar ce sa fac? Insist si eu pe putinuri care merg. Iar daca aveți copii fericiți și pe care i-ati pus la culcare sănătoși, să vă fie de ajuns pentru azi si sa nu va mai vaitati doar din reflex. Imbratisati-va strans si nemințit cu 4 oameni pe zi măcar, pentru mentenanta sufletului, hai că și asta v-amai spus, dar când va văd nemulțumiți, iar imi vine sa vă amintesc. As mai scrie despre mazăre sau dovlecei, despre prajitura lu mami cu gem sau clatitele lu tati de secara. Despre cum se subrezeste stramamaia...

Îmi spune Toma des că iar are bad thoughts si că nu reușește să le învingă. Iar eu zic: no need to fight. Pai cum no fight? Ele vin in creierul meu și eu le las să stea? Încerci să le înțelegi. Te ajut si eu. Trebuie să înțelegem de unde vin ele, ce frică le aduce? Să înveți să stai de vorbă cu creierul tău. Creierul meu trimite gânduri spre afara. Cum as putea eu sa trimit catre el? El este mașina. Intelegând de ce se teme el, putem să-l ajutăm să lase gândurile rele sa vina și să plece. Hai să luăm un gând rău. Pai uite, mă gândesc că vreau să-i fac rău lu tao deși e fratele meu și îl iubesc. Cred că din prea multă iubire uneori te temi pentru siguranța lui și formulezi un gând rău la adresa lui, e posibil. Poate e de la super-eroii de la tv? Se poate, Toma. Oamenii au creat super eroi de leneși ce sunt. Se mint cu salvări imposibile că sa-si justifice nefăcutele. Dar unii eroi sunt buni. Că omoară zombiurile. Ce zombiuri mă? Pai tu ești tot numai iubire, iar cu cat respir...

O să punctez minunile zilelor fără pic de expozitiune că așa curge viața mea pe repede înainte. Îmi dorm puii de-a stânga și de-a dreapta, iar trupul mi l-am strecurat într-un tricou cu inscriptia partidului social democrat- ăla egiptean întemeiat de revoluționarul de barbata-mio, nu ala românesc hulit pe toate placutele de înmatriculare. Si tot cu gândul la omu care m-a ajutat, de! s-aduc pe lume minunile de copii, am fotografiat și bucățica asta de trotuar. Cu sufletul stau si cu mami la povesti cu câte un suc de țelină sub nas sau mănânc o piersică culeasă de tati cu scara de pe craca plină. Fac baie bebelușului cu petale căzute prin iarbă, iar pe părul de aur îl spăl cu miere si o picătură de ulei de argan. Am făcut o plimbare fără Toma, iar lui i s-a facut un dor care l-a speriat de s-a gandit la un moment dat: is she alive? Iar eu l-am recunoscut pe tacso în panicile astea si i-am mulțumit pentru griji. El mi- a pupat brațul la culcare. Copil și barbat, prinț și cerșetor, p...

Azi a fost cu bulion, cu copiii implicati in storsul rosiilor, cu incropit un sfert de CV, cu recapitularea skillurilor ultimilor 10 ani. Am trecut si pe la Mamaia mea, stramamaia copiilor mei. A stat timpul în casa ei. Nu mai zâmbește când intrăm. Sau poate că foarte pe dedesubt o face, dar la noi ajunge un suspin. Mă uit în brazdele celor 91 de ani de pe fața ei. Derulez amintiri cu mine acolo în casa ei când ea era în putere iar eu de vârsta lui Toma. Miroase a ceai cu covrigi. La televizor te mai uiți mamaie? Ee, m-an mai uitat la ce spun românii. Și ce spun? Ee, pai a întrebat ce-i dai la cineva care vine pa la tine si n-ai bani? Și ce-i dai? Pai una a zis apă, n-a câștigat. Alta a zis: cafea, i-a dat 2 puncte. Io ști ce le dau mamaie? Ce? Le dau bună ziua și le mai dau copilu în brațe să mă odihnesc. Vorbiesti prostii. Nu bre. Hai că mă duc să fac o poză. Pai da, fă poze... Mă ceartă ea fără să termine fraza, ca o suspensie a ofului obosit să mai iasă. S-a copt po...