Treceți la conținutul principal

viața este despre împreună

casa doarme sub soundtrack-ul greierilor care aduc liniște peste neliniști în fiecare noapte la fel de când eram eu fată și mai demult.
fur 2 pătrățele de ciocolată amăruie și scriu un fel de mail de job ca să nu-mi ies din mâna prestării de servicii pentru copiii lumii în toată pauza asta de îngrijire copii proprii.
închei mailul, îl semnez cu entuziasm, mă declar mulțumită. mi-e dor de mai mult, dar timpul mai vine iar eu știu asta. nu forțez, respir.
i-am spus lu Toma să nu se holbeze la oamenii mai groși sau mai subtiri, mai aplecați de necazuri sau neșansa. Ii explic cum nu toți oamenii se mândresc cu aspectul lor fizic iar dacă noi ne pironim pe defectele lor, se vor simți și mai singuri. Am putea să le zâmbim, iar dacă ne vine greu, atunci măcar nu ne holbăm.
Azi mi-a zis: I remembered to not stare at people so I just did a smiley face when that lady caught me looking at her.
Ei Toma, e mult de învățat despre trăitul cu ceilalți, despre datul voie fiecaruia să fie cine este. Așa ușor ar fi să-i judecăm, că ne-am trezi stingheri in nedefectele iluziilor noastre, iar viața e despre împreună.
Tot despre împreună a fost și momentul în care eu il alaptam pe Tao, Toma l-a pupat pe obraz si mi-a zis: pupa-ma si tu pe obraz în timp ce eu il pup pe el în timp ce el bea lapte. Iar eu mi-am imaginat cum tatăl lor ma pupa pe mine în timp ce eu il pup pe Toma care il pupă pe Tao care pupa sânul vieții, cerc închis.
Pun o poză cuminte din dimineața în care nu s-a prins niciun pește, dar unele dimineți au scopul inimii, nu al burții.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...