Treceți la conținutul principal

Minunea mea soft and strong

Ziua se trece la pline: inspecție la școală, interviu pe stradă, mers la dentist cu Toma, aproape leșinat pe acolo de frică mai mare ca a lui. Copilul meu de 6 ani, ințeleptul casei, alege să creadă in zâna măseluță și in mos crăciun- semn ca miracolele n-au legătură cu varsta.
Mami, sunt suparat pe tati ca se joacă pe tabletă in locul meu. L-am rugat sa ma ajute un pic, iar el nu mi-o mai dă. Of, toma. You know why? Pentru că atunci când se joaca devine copil. Toma zambeste.
Iti amintești cand mi-ai spus ce bine e sa fii copil? De-asta trebuie sa nu uitam sa pastram viu copilul din noi. Sa-l rasfatam din cand în cand. Mi-ai spus candva ca nu-ti dorești sa crești.
Acum imi doresc. Vreau nevasta si copii. Sa le iau tabletele si sa ma joc in locul lor. Am glumiiiit.
Înainte de culcare îmi cere dinții scoși azi ca sa-i pună sub perna.
Lasa-i, mă, in borcan ca se descurca zâna să-i repereze pe etajera si sa lase banisorii.
Ii dau lacrimile: Sigur n-o să-i placă de mine ca ma mișc prea mult în somn. Dar poate o sa zică: he was a brave boy, ca n-am plans la dentist.
Hai ca o sa-i spun eu c-ai spalat cartofii in seara asta si ai strans jucăriile lui tao.
Poate ca viata chiar este despre oamenii mari permitandu-si cateva bucurii de copii pe zi si despre copii asumandu-si câteva sarcini de oameni mari.
Te iubesc, Toma. Ești cel mai frumos mix de soft cu strong din viața mea. Sper s-o prind pe zâna lu maseluta să-i spun treaba asta personal.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet