Treceți la conținutul principal

Un selfie cinstit cât să nu uit de unde începe iubirea

Uneori fug aici pe blog ca într-o vacanță. Îmi iau si eu bucata de mine când doarme casa cat sa-mi oranduiesc minunile ca pe niște borcane frumos etichetate pe rafturile beciului sufletului pentru iarna gandurilor reci deși, ce zic eu aici, eu n-am frici reci. Mi-e un dor de zăpadă de-o sa plâng cald când m-o ninge pe nas cu Tao in brate, cu Toma sub aripa si de mana cu omu care mi-a făcut minunile astea cadou.
Sunt răcită pe sub toti ochii, inclusiv al mintii. Se joacă o infecție cu mine iar eu o amăgesc cu uleiuri esențiale combinând în neștire lavanda cu oregano, menta cu portocala salbatica, lămâie cu rozmarin. Of. Constat ca gândurile bune grabesc vindecarea si multumesc fiecărui suflet care mi se deschide. Mami îmi face o mască fina cu avocado, bărbatul își face milă și ma masează cu ulei de cocos pe tample, toma imi mărturisește că la gradi eu sunt cea care-i vine în minte cel mai des, tao umple casa de strigăte ma-ma ma-mm-ma si mor de iubire cum am mai murit cândva.
O doamnă pe care o admir din umbra, dar mai ales din lumina mi-a zis ca am cel mai curat zâmbet din on-line si am știut la ce se refera semn ca imi joc cărțile cinstit, dar tot mi s-a umplut sufletul de asumare.
Pe tricoul unui baiat de liceu scria free soul si m-am bucurat pentru el. Iar o gagicuta de a 4a m-a întrebat: doamna, la ora dvs pot să fiu eu insami?
Mi-am făcut și eu un selfie în chinga placutului de mine ca să nu uit de unde incepe iubirea.
Cateva prietene dragi mi-au destainuit niste miracole si m-am simtit norocoasa.
Un fost coleg mi-a admirat copiii si mi-a mărturisit tristețea ca nu-i are si el pe ai lui inca. Am rămas cu gândul la el. As vrea sa-i promit ce nu pot sa promit deci las pe seama universului nevoile lui, iar eu imi vad de fericire cum ma pricep si eu.
Cam atât din zona mea de virus.
Să vă protejați gatul, să alegeti cu chibzuială cuvintele si sa ascultati mai intaî cu inima și apoi cu urechea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...