am incropit la scoala o anti-serbare de craciun, pentru clasele de care raspund. raspund in sensul ca inima mea bate si pentru inimile lor, iar mintea mea aproba ceea ce se cheama curriculum de implementat. am un scop clar. ala de a-i vedea pe copii fericiti, de a nu le grabi invatarea. nu presez profesoarele, nu cocolosesc inutil niciun parinte. nu umilesc nicio femeie de serviciu, nu lingusesc niciun superior. zambesc cat pot, acuz daca simt, inteleg mai mereu. nu sunt la mine in tara, nu vorbesc pe limba mea, dar mizez pe onestitate si zbarnai prin scoala cu sufletul la vedere. nu-mi plac serbarile, urasc repetitiile la care obligatoriu un copil plange, nu vrea sa interpreteze nimic, nu intelege nevoia de show. asa ca am alocat o ora tuturor claselor prescolare, in gradina, unde fiecare sa interpreteze ce a pregatit, daca a pregatit, cine n-a pregatit, asista, aplauda daca simte. ora a curs emotionant, curat si spontan. performerii au explodat de mandrie, spect...