mamalutoma

ajung uneori la sfarsit de zi cu istoveala aia comuna tuturor mamelor lumii care se intreaba intinzand rufele la uscat daca cumva e mai multa viata dincolo de tinutul copiilor sanatosi si curati. si satui. era sa uit taman ghiftuiala. am 3 barbati in casa pe care nici nu pot sa-i iubesc pana nu i-am indestulat. pe unu cu lapte, pe altul cu banane iar pe tatal lor numa io stiu cu cate feluri. am incropit ieri un tort de sarmale, ca doar n-aveam sa rulez o suta de papiote in oala. asa ca am oparit foile de varza si-am distribuit un strat de foi, unul de umplutura, altul de foi, altul de umplutura, ca o musaca sau un tort sau in fine, ceva cu gust de sarmale. tatal copiilor mei a intrebat: what s this mess? incercand sa rupa dintr-un brusture. eu am raspuns: de cand te preocupa estetica? apoi el a schimbat acuza: copilului alaptat nu-i face rau varza? life is pain, am raspuns. but we learn to understand it. am fiert un vin mediocru si m-am teleportat in centrul vechi al bucuresti...

toma intelege mereu mai mult decat ne imaginam noi ca intelege. a inteles de anul trecut, de ex, ca santa claus e un personaj, e un costum pe care il imbraca te miri cine la evenimente pentru copii si aduce niste semi-cadouri si faci o poza cu el in care se striga la tine sa zambesti si tu zambesti sa nu-i superi, dar nu e zambetul tau si ei stiu. cu toate astea s-a jucat mult anul asta cu gandul ca mosul vine la copiii cuminti, ca poti sa-i pregatesti o lista sau un desen, ca ajunge negresit la toate adresele. cred ca a uitat ca el intelese ca mosul nu exista. tatalutoma intreaba cat o sa dureze mascarada asta cu investitia intr-o idee moarta. zic mai taci ma, spargator de chefuri ce esti. lasa copilu sa aleaga sa creada, sa spere, sa astepte. vrei sa-ti cant niste colinde? ca de framantat cozonaci n-o sa ma apuc. oricum la 30°C numai a craciun nu-mi miroase. toma, go tidy up your room please, because santa checks all these details. merge toma la tacso, stiind ca el se mai uita la ...

am inceput ziua cu doua curiozitati pe care nici n- am apucat bine sa le tastez ca sugubatu de google repede mi-a ghicit gandu terminandu-mi fraza. am scris when do babies... Si google repede: start to see. opa, ia uite ce m-ai prins. pai babies cica incep sa distinga forme la sfarsitul primelor 4 saptamani de viata, cam cat a implinit tao in dimineata asta, manca-l-ar mami de purcel de lapte si albi-l-ar toma cu pupici inainte de plecarea la gradinita. zic ia treci tao sa ne privim. si petrecem asa 5 secunde bune de conectare si apoi imi zambeste larg din toti nedintii lui si se opresc razboaiele lumii, se impaca toti indragostitii, jandarmii dau mana cu protestatarii, guvernele se dau pe fata, mos craciun vine la toata lumea si e cald in case. zambetele chiar aduc suficienta. e buna viata cand o dezbracam de inutilitati. a doua curiozitate era how to style.. si google istetu: short hair. hai ca asta e prea de tot. asta stie si concentratia de bere din laptele sanilor mei. aol...

trezit la 6:30. alaptat gogoasa de copil. strecurat afara din pat si incropit gogosi deadevaratelea pentru fratele de gogoasa de copil. facut si cafeaua. gogoasa de copil scancit apoi urlat apoi alaptat apoi tacut. mic dejun frantuzesc, sa-i spunem, ca sa nu ne facem mea culpa pentru zaharul pudra. toma fericit, lins pe degete. dus la gradinita, pupat, te iubesc, te iubesc. oprit in parc pe iarba cu gogoasa de copil. respirat tihna, trezit copil, alaptat, schimbat, urlete, liniste. plimbat pe sub pomi, mers acasa, oprit in piata, luat lipii, lamai, marar, patrunjel, coriandru detox detox detox. batrana ma intreaba: nu-ti dau spanac azi? nu-mi da ca nu mananca baietii mei, raspund eu trista c-o dezamagesc. fa-te frumoasa sa te pozez, ii spun. ea isi aranjeaza baticul si zambeste din toate tufele ei de salata. iti amintesti cand mi-ai batut obrazu ca n-am si io un telefon pricopsit? Ihi. Ia uite-aicea! Si ma dau mare cu telefonul primit de la frati-mio, sa-l tina dumnezeu patr...

credeam ca am o viata agitata cand ma imparteam intre joburi in bucuresti si alergam de dimineata pana seara intre gradinite, banca, sala, piata. apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou. apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul. haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul. apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva. si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place. cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca...

Canta toma in baie: look at me how fantastic i am, ciuribu ciuribu... Tao imi da de inteles ca in 2 minute se pune pe plans deci o sa intrerup povestea si-o sa trec la alaptat, cum imi sade mie bine de vreo 3 saptamani incoace. Mamaia si tataia s-au intors la pucioasa de nici nu stiu cand au trecut 9 zile. Parca a fost un vis. Se facea ca mancam bine, casa era curata, visinata visinata, galustele galuste, toma juca fotbal cu tataie si prajiturea cu mamaie, of. Ce a durut plansul de dinaintea plecarii! Un plans ca un examen al sufletului. Capacitatea, treapta, admiterea ca minunile se termina mereu prea devreme. Ne-am intors la gospodareala noastra micro. Spal, strang, adun, gatesc mai fara gust, pictez cu toma, alaptez purcelul, schimb lenjeria, intind un rand de rufe, fug cu toma in pijamale sa cumparam niste spanac, banane, paine si lamai si-l las pe tao cu tatalutao pentru o vesnicie care dureaza 5 minute fix. pe seara ne uitam la jumatate de film inghesuiti toti 4 in patul ...