Treceți la conținutul principal

pretend killing is not my game

am promis ca scriu despre conflictul cu toma.
pai se face ca noi, parintii lui, based on trust ii dam voie la tableta de cateva ori pe zi, in functie de activitatile gospodaresti/ educationale/ fizice/ artistice pe care le-a parcurs pana la momentul 'escapadei virtuale'. am incercat sa controlez mereu calitatea, limbajul, non-agresivitatea videourlor pe care alege el sa le acceseze, dar copilul creste, iar jocurile agresive devin din ce in ce mai tentante.
am auzit azi niste impuscaturi dinspre tableta si l-am intrebat la ce se uita. a tacut. L-am pus sa-mi aduca tableta. Nu mi-a adus-o. Am mers eu la el si i-am zis ca ii interzic sa vizioneze jocuri agresive. A zis ok. Am iesit din camera, iar el a repornit jocul.
M-am intors frustrata ca niciodata fiindca era prima oara cand imi neglija cerintele cu atata dezinvoltura. I-am luat tableta din mana. S -a justificat ca e 'pretend fight si ca 'they don't die for real'.
Am urlat ca in alte case oameni mor sub bombe acum, cat ne certam noi. Fiindca asa e lumea nedreapta si unii cred ca pot sa ia vieti in timp ce altii cu nimic mai umani au creat jocuri de-a moartea pentru copii cu norocul tabletei ca instrument de recreere.
Si ca in casa la noi se promoveaza iubirea. Si ca in loc sa pretuim viata si sa oftam pentru cine moare nedrept, noi ne hlizim de-a pretend explosion. Pentru ca apoi sa fim agresivi cu fratii nostri sau cu alti copii la locul de joaca.
Urlam si el plangea. Speech ul meu il tintuise la perete.
I-am zis ca tableta merge la un copil de la scara blocului, care e de varsta lui numai ca n-are pantofi, water bottle cu world cup sau lego. Ii tremura barba: nu, te rog.
Nu ma mai ruga. Ti-a adus-o tataie acum 7 luni. I-o dam si copilului din strada pt 7 luni. Ca sharing is caring, no?
S-a cutremurat la perspectiva asta, iar eu am murit un pic pe dinauntru vazand ce victime devin copiii nostri in casa cu noi.
I-am adus 4 foi si un marker. O sa desenezi urmatoarele scene: 1. Noi certandu-ne. 2. Tu ieri muscandu-l pe tao de deget. 3. Tu si Gabri cand v-ati zgariat in parc si 4. Jocul la care tocmai te uitai.
S-a speriat si lacrimile nu se mai opreau: nu pot sa desenez bad stuff. Ba o sa poti, cum ai putut si sa le faci desi stiai ca ma dor. E timpul sa ti le asumi.
Nu vreau sa desenez.
Atunci tableta merge la copilul din strada.
Fine! a urlat pentru ultima data.
A luat foile si a desenat tremurand. I se schimonosea fata retraind situatiile, dar nu s-a oprit. La final s-a inseninat.
L-am chemat sa mi le arate si ne-am imbratisat.

Si poate ca a fost o lectie prea grea pentru un copil de 5 ani, dar se moare suficient in lume iar noi asistam pasivi la masacru. Nu pot sa fac pace cu gandul ca pistoalele de jucarie, jocurile de strategie, pretend killingul sunt parte din copilarie. Nu intr-o dictatura militara. Nu in ritmul razboaielor care ne aduc mortii in casa pe facebook si ne implora sa luam atitune.
Asta e atitudinea mea. Pretend killing is not my game. In 10 ani de lucru cu copiii lumii am interzis orice forma de agressive play, am confiscat pistoale, am promovat iubirea. Si daca a fost nevoie sa strig ca sa ma fac auzita, am strigat. Ca in desenul de azi.

Comentarii

  1. This post is amazing. Thank you !

    RăspundețiȘtergere
  2. M-a infiorat postarea ta.Esti admirabila!
    Mona.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am evitat accesul catre situatii din astea, fie prin evitat jocurile. La varsta asta tot ce fac e sa experimenteze, nu inteleg inca impactul.

    Am notat ideea ta de al pune sa exprime prin desen - o voi aplica si eu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet