Treceți la conținutul principal

Viata e minunat de grea. Ramai in minunat

Nu scriu despre prapastiile gandului, nici despre cumpenele sufletului ca m-am angajat sa propag pozitivul, iar daca am apucat sa ma minunez azi, apai minunile sa mearga mai departe.
Mi-au placut niste flori minuscule, mai mici ca toporasii romanesti, niste flori cat unghiile lu tao. Era plin de ele prin iarba, le-am calcat si le-am multumit.
Si mi-a placut cum toate furnicile carau cate cava. Taman cand crezi ca a stat timpul, ca nu bate vantul, ca nu misca nicio frunza, ca doarme copilul, ca ti-ai oprit orice gand care apasa, furnicile cara cate un miez de ceva dinspre undeva catre altundeva. Semn ca totul se schimba, se re-rostuieste. Si gandul care apasa revine.
M-au impresionat si niste plante pe care am uitat sa le ud de dimineata si le-am gasit dupa-amiaza lesinate de caldura. Le-am resuscitat cu toma cu o galetica de apa si am stat langa ele sa o bea. Si ne-am minunat impreuna cum incepusera lesinatele sa se intremeze, sa se ridice catinel sub ochii nostri. Semn ca viata creste daca o uzi. Am putut sa vad cu ochi de om cum tremura o planta band apa.
Mi-a mai placut si cum s-a speriat tao la baie de sunetul masinii de spalat, desi era la mine in brate. L-am pupat pe obrazul moale si i-am zis: of ce mic esti uriasule. Semn ca tot bebelus e, oricat de armonios ia in greutate. Si ca la mine in brate o fi bine, dar fricile tot mai apar.
Iar cand l-am lasat cu toma pentru 5 minute, i-am gasit zambindu-si. A zis toma: thank you tao for all the love. Cause we wouldn't know we have all this love if you were not here.
I-am multumit lu toma si l-am pupat sa vada grasanul de tao cat il iubesc pe primul meu nascut, schilodu asta cu suflet ancestral.
Apoi dupa ce am pus sugarul la culcare, am meditat un pic cu toma. Cand efectuam noi niste hmmm-uri, l-am intrebat daca simte vreo durere. A zis ca lower back spre middle back.
Apoi am meditat tinandu-ne de maini. Si am simtit durerea lui. I-o luasem.
Serios.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...