Am gatit cea mai buna mancare de bame din lume. Pentru toma insa, niste leurda locala, de care probabil manca tutankamon la pranz cand se stramba la mancarea de bame a faraoancei-mama.
Am implorat baietii casei si zeii olimpului, precum si gasca lu ghandi si profetii cu barba sa fie liniste sa mai doarma tao o farama de timp, poate o ora doamne miluieste. sa inchid si eu ochii sau sa scriu aici pentru eternitate o postare fara intriga.
M-am trezit frustrata. Eram o femeie cu dor de mare, de zbor, de casa cu brad la poarta, in fine, cu doruri.
Mi-am scris dorurile. Le-am baut cu cafea. M-am dus in piata. M-am tocmit cat am putut, am admirat un copil, am batut obrazul vanzatorului de banane, el s-a lasat apostrofat ca ma iubeste. Asa e in egipt. Iubirea e in papucii murdari, in fruntile transpirate, in zambetele obosite. Asa iubeste strada. Brut.
Milioane de oameni transpirandu-si intentiile in tara cu cele mai multe zile de soare din univers.
Mi-am luat un snop bogat de telina. Mi l-am gospodarit astfel incat sa-mi ajunga pentru 7 dimineti de smoothie. Plannig, versatility, meal optimization imi suna in cap titlurile de nutritie.
Si cu dorurile ce fac? N-am zis eu ca mai mult de 10 minute nu stau in drame? De ce ma re-viziteaza ele ca sa ma doara? Eee. Ia ca o aplic p-aia cu when you feel helpless, help someone. Si pregatesc repede 2 papornite cu haine, prosoape, jucarii. Bai e incredibil cate putem sa dam din casa cand ne punem in cap sa aerisim dulapurile si mintea.
Am taiat si o rochie si-am facut din ea o fusta cu buzunare. Ca si cand mi-as fi luat o fusta, nu? Ah, o masina de cusut daca aveam! Schimbam lumea.
Fac un smoothie din telina noua. Il beau cu tao. Cealalta jumatate a casei vomita la asemenea oferta. Ei ce sa-ti spun! Nici nu insist. Un blamer si un complainer. Asa aleg sa -i numesc azi de doruri multe ce ma ghiorlanesc in suflet. Sa zica mersi ca nu le bat obrazu si lor ca lu ala cu banane.
Nici deznodamant nu mai incropesc ca nu mai am vreme.
Sa dati si sa primiti. Si sa mancati atent, va roaga fata.
Am implorat baietii casei si zeii olimpului, precum si gasca lu ghandi si profetii cu barba sa fie liniste sa mai doarma tao o farama de timp, poate o ora doamne miluieste. sa inchid si eu ochii sau sa scriu aici pentru eternitate o postare fara intriga.
M-am trezit frustrata. Eram o femeie cu dor de mare, de zbor, de casa cu brad la poarta, in fine, cu doruri.
Mi-am scris dorurile. Le-am baut cu cafea. M-am dus in piata. M-am tocmit cat am putut, am admirat un copil, am batut obrazul vanzatorului de banane, el s-a lasat apostrofat ca ma iubeste. Asa e in egipt. Iubirea e in papucii murdari, in fruntile transpirate, in zambetele obosite. Asa iubeste strada. Brut.
Milioane de oameni transpirandu-si intentiile in tara cu cele mai multe zile de soare din univers.
Mi-am luat un snop bogat de telina. Mi l-am gospodarit astfel incat sa-mi ajunga pentru 7 dimineti de smoothie. Plannig, versatility, meal optimization imi suna in cap titlurile de nutritie.
Am taiat si o rochie si-am facut din ea o fusta cu buzunare. Ca si cand mi-as fi luat o fusta, nu? Ah, o masina de cusut daca aveam! Schimbam lumea.
Fac un smoothie din telina noua. Il beau cu tao. Cealalta jumatate a casei vomita la asemenea oferta. Ei ce sa-ti spun! Nici nu insist. Un blamer si un complainer. Asa aleg sa -i numesc azi de doruri multe ce ma ghiorlanesc in suflet. Sa zica mersi ca nu le bat obrazu si lor ca lu ala cu banane.
Nici deznodamant nu mai incropesc ca nu mai am vreme.
Sa dati si sa primiti. Si sa mancati atent, va roaga fata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu