Treceți la conținutul principal

Continuando

Am cateva minute mintit- libere, nara dreapta semi-infundata (iar s-a blocat creativul, iar overthinkingul) si o cafea sa n-o numesc proasta ca lucrez la detasarea de labeling negativ.
Bucataria zace sub vase amintind de meniul saptamanii care a trecut. Soarele sparge retina. Luminati-va ma, urla el de pretutindeni.
Ce doare ma cori? Cum ma tot? Pe tine nu te-a durut niciodata tot. Tu mereu te-ai priceput sa dori pe bucatele, sa extragi fix stropul ala care ar fi umplut paharul si sa aduci greul la nivel. Sa-l porti iar in zambete. Sa-l iei la misto. Fa o gluma!
Tatalutoma pune o piesa: continuando y buscando. Cand vrei si tu sa cazi, hop ti-o da la gioale si-ti monteaza aripile. Ia de zboara.
Stai ma ca acu chiar era de cazut.
Tao explodeaza de ras. Vasele murdare nu miros pana la el. In brate la tati miroase a liniste. Si vine smoothie- ul de mango. Cine a zis ma ca e greu?
Auzi mami, nici nu stiam ca am masina asta, se trezeste toma scotocind prin praful altui colt de casa. Cine mi-o fi dat-o? Ne uitam toti mirati. Nimeni nu stie. Ca un fel de miracol. Si toma decide: this has become my favourite car.
Ca viata: praf, greu, lehamite, prioritati, mango, o piesa despre mers inainte, plante agatandu-se de sansa in balcon, haine largi, fuga de responsabilitate, asumarea care doare din spatele ochilor care fug de plans care nu cauta motiv care stiu ca a venit timpul. Inca un timp, mai nou ca celelalte, mai larg poate. Si surpriza unei jucarii rupte pe cara nu stiai ca o ai, dar pe care brusc o scoti din praf si o faci icoana ta noua cu roti.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...