sâmbătă, 30 iunie 2018

Continuando

Am cateva minute mintit- libere, nara dreapta semi-infundata (iar s-a blocat creativul, iar overthinkingul) si o cafea sa n-o numesc proasta ca lucrez la detasarea de labeling negativ.
Bucataria zace sub vase amintind de meniul saptamanii care a trecut. Soarele sparge retina. Luminati-va ma, urla el de pretutindeni.
Ce doare ma cori? Cum ma tot? Pe tine nu te-a durut niciodata tot. Tu mereu te-ai priceput sa dori pe bucatele, sa extragi fix stropul ala care ar fi umplut paharul si sa aduci greul la nivel. Sa-l porti iar in zambete. Sa-l iei la misto. Fa o gluma!
Tatalutoma pune o piesa: continuando y buscando. Cand vrei si tu sa cazi, hop ti-o da la gioale si-ti monteaza aripile. Ia de zboara.
Stai ma ca acu chiar era de cazut.
Tao explodeaza de ras. Vasele murdare nu miros pana la el. In brate la tati miroase a liniste. Si vine smoothie- ul de mango. Cine a zis ma ca e greu?
Auzi mami, nici nu stiam ca am masina asta, se trezeste toma scotocind prin praful altui colt de casa. Cine mi-o fi dat-o? Ne uitam toti mirati. Nimeni nu stie. Ca un fel de miracol. Si toma decide: this has become my favourite car.
Ca viata: praf, greu, lehamite, prioritati, mango, o piesa despre mers inainte, plante agatandu-se de sansa in balcon, haine largi, fuga de responsabilitate, asumarea care doare din spatele ochilor care fug de plans care nu cauta motiv care stiu ca a venit timpul. Inca un timp, mai nou ca celelalte, mai larg poate. Si surpriza unei jucarii rupte pe cara nu stiai ca o ai, dar pe care brusc o scoti din praf si o faci icoana ta noua cu roti.

Un comentariu: