Treceți la conținutul principal

7 ani gata

7 ani gata. 2 copii, 2 bagaje. Desprindere săracă sau eleganta, cum vrei s-o iei. Simplicity is the ultimate sophistication. Cărțile de copii, jucariile, decorațiunile de suflet, străchinile românești făcute cadou la oameni care raman la inimă și pe care nu stiu cand o să îi revad. Nu plang, n-am vreme. Nimicuri cu sens date si ele în stânga și în dreapta. Pus in bagaj 2 furculițe si o lingură care îmi plac; O carte a scriitorului egiptean preferat. Niște humus, pasta de susan, uleiurile esențiale, 5 sapunuri locale.
Tatalutoma si alutao de ce nu? a improvizat un cantar din 4 scanduri de pat dispuse în cruce si 2 lazi de plastic drept talere. Am umplut fiecare lada cu câte 10 kg de carti românești. Apoi am pus lăzile laolaltă si valizele pe rând in contrabalanta și am verificat cele 20 kg din bagaj. Toma s-a pus si el la un capăt de scandură cu 3 kg de cărți în mana si ne-am distrat ca în balansoar. 20 kile de cărți românești rămân pe meleagurile lu tutancamon, tributul meu pentru găzduire.
Am mai scos, am mai băgat, am mai triat, am lăsat în urmă cu toată detașarea cu care m-am priceput să evaluez posesiile devenirii. Si cand mi-a venit să oftez am zis: e totul în noi, bai Toma.
Iar Toma a zis: mama, să mă vezi la noapte în avion cum mă întreabă doamna: cafe țai? Si eu o să răspund picior peste picior: apple juice, please.
Mi-a placut cântarul improvizat. E frumoasă munca mâinilor.
Hai să mai mâncăm un mango. Ca de mâine, în murele de la Pucioasa ne oprim.
Hai și mi-oi face si eu unghiile astea lila si să urc în avion ca o doamnă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...