De oboseală n-o să mai inseilez povestea zilei, ci o să înșir titlurile paragrafelor așa cum s-au derulat ele de la ieșitul pe usă de dimineață până la strecuratul sub plapumă mai adineauri.
copil 1 la grădiniță
copil 2 în căruț
hlizeală cu Mari
Imbratisare caldă cu Madi
plâns copil 2; mers în parc
băut o cafea de bun simț de la dozator
Mâncat covrig
Pus copil 2 în marsupiu
Desfășurat atelier cu el la piept, copii multi, râsete, cântece, desene.
Pierdut cheia, căutat cheia, impacat cu ideea, gasit cheia.
Lăsat copil 2 pe mâini bune, iar atelier, iar copii, iar desene, iar hlizeală.
Luat copilul 1 de la grădi, credea că am uitat că-l am.
Mers după copilul 2, credea si el c-am uitat că-l am. Rezolvat cu lapte.
Comandat o pizza.
Baut o bere cu mami, ronțăit câte 12 semințe.
Toma a zis o glumă cu un frigider si un cuptor care au facut schimb de responsabilități. N-am râs nici eu nici mamaie. Ne-am văzut de bere.
M-aș fi lăfăit și eu în cadă 10 minute, dar sugarul a zis că e timp de băi după ce-l ințarc, așa că am sărit în prosop și m-am conformat.
Uite, Toma, nucul copilăriei mele. Aici ma jucam cand eram ca tine. Făceam un munte de frunze si saream in ele. Ah. Țâc, o poză.
Marius, vecinul de acum o viață mă întreabă: ai făcut poza la nuc?
La nucul nostru, acelasi nuc, ii spun eu lui care de 40 de ani locuiește tot lângă nuc.
M-am emoționat, am zis.
Că săream noi în frunze? Hai nu te mai emoționa, mi-a taiat-o el scurt.
Nu i-am mai spus cum e viața uneori minunată prin la felul unor detalii puse de minte deoparte și scoase de inimă dintr-o dată in cale cand deja vei fi făcut un copil sau doi si-ti permiti să-ti împletești copilaria cu a lor și să plângi nu fiindcă îți pare rău, ci fiindcă iti pare bine.
Hai noapte bună, că iar m-am lungit.
copil 1 la grădiniță
copil 2 în căruț
hlizeală cu Mari
Imbratisare caldă cu Madi
plâns copil 2; mers în parc
băut o cafea de bun simț de la dozator
Mâncat covrig
Pus copil 2 în marsupiu
Desfășurat atelier cu el la piept, copii multi, râsete, cântece, desene.
Pierdut cheia, căutat cheia, impacat cu ideea, gasit cheia.
Lăsat copil 2 pe mâini bune, iar atelier, iar copii, iar desene, iar hlizeală.
Luat copilul 1 de la grădi, credea că am uitat că-l am.
Mers după copilul 2, credea si el c-am uitat că-l am. Rezolvat cu lapte.
Comandat o pizza.
Baut o bere cu mami, ronțăit câte 12 semințe.
Toma a zis o glumă cu un frigider si un cuptor care au facut schimb de responsabilități. N-am râs nici eu nici mamaie. Ne-am văzut de bere.
M-aș fi lăfăit și eu în cadă 10 minute, dar sugarul a zis că e timp de băi după ce-l ințarc, așa că am sărit în prosop și m-am conformat.
Uite, Toma, nucul copilăriei mele. Aici ma jucam cand eram ca tine. Făceam un munte de frunze si saream in ele. Ah. Țâc, o poză.
La nucul nostru, acelasi nuc, ii spun eu lui care de 40 de ani locuiește tot lângă nuc.
M-am emoționat, am zis.
Că săream noi în frunze? Hai nu te mai emoționa, mi-a taiat-o el scurt.
Nu i-am mai spus cum e viața uneori minunată prin la felul unor detalii puse de minte deoparte și scoase de inimă dintr-o dată in cale cand deja vei fi făcut un copil sau doi si-ti permiti să-ti împletești copilaria cu a lor și să plângi nu fiindcă îți pare rău, ci fiindcă iti pare bine.
Hai noapte bună, că iar m-am lungit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu