Treceți la conținutul principal

cadouri handmade, parenting liber și super-puteri

Am cules azi un spanac sălbatic și l-am strecurat în smoothie-urile zilei că e bogat în fier. Mi-am notat și toate buruienile pe care le consum că poate mi se rătăcesc gândurile într-o zi.
Pe Tao l-am lăsat despuiat să investigheze murele care s-au copt, să spele cartofii scoși din cuib și să studieze o lăcustă. Assisted learning să zicem că am aplicat, în sensul că el face ce vrea, iar eu pudrez cu încredere sau cu explicații la nevoie.
Lumea numește parentingul meu drept indolență, dar dacă ne-am supăra repede ar trece viața pe lângă noi, iar eu vreau să treacă prin noi.
E o chestiune de poziționare.
Am dăruit un buchet din toate florile pe care le-am găsit în grădina de zarzavat.
Lobodă uscată, iarbă roșie, trandafiri.. e incredibil ce de minuni se pot face cu mâna ta când te deschizi împrejurului.
Pentru gâtul iritat mi-am făcut o infuzie de mentă proaspătă. Am inhalat-o, am făcut o gargară cu fiertura și m-am simțit puternică în alegerile mele naturiste.
Am cântărit câteva opțiuni de business și le-am abandonat. Dacă sunt vise cu adevărat mari atunci mă mai vizitează ele.
Pe seară am jucat un joc cu Toma și cu tatalutoma în care fiecare a răspuns la niște întrebări adânci despre emoțiile zilei. Mi-a plăcut. La întrebarea ce superpower ți-ai fi dorit azi, tatalutoma a spus: să pot să zbor, eu mi-aș fi dorit să presar instantaneu bune-maniere peste toți copiii agresivi ai lumii iar Toma a zis: my superpower is love. It's in me. Și mie mi-a crescut inima că știu că nutresc adevărul ăsta în el de când s-au născut.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet