Treceți la conținutul principal

mamalutoma, mamalutao, zeița Hathor și alte câteva dive la un loc

îmi iau notițe dintr-un curs on-line de shamanism egiptean. taică-mio dacă m-ar vedea cum închid ochii și mă conectez la zeița bucuriei ar zice: te-a prostit telefonu ăla. Toma încă doarme, Tao dărâmă casa cât inhalez eu înțelepciune, o amestec cu iubire și o expir dând-o lumii pe Facebook, pierzând vremea cum ar zice scepticii casei. Tao cere lapte. Am luat deja niște secrete de la cursul ăsta că, uite, nu mă mai supăr. Îi dau tot laptele pe care îl am. Mă conectez la copilul meu că n-o mai dura mult iar conexiunea laptelui nu se mai întoarce. A avut-o și Toma si, uite, a rămas în el deși pare c-a uitat-o. O judecă și o respectă deopotrivă în timp ce așteaptă să-mi fac timp și pentru cerealele lui cu lapte de ne-mamă.
Tao mă mângâie în timp ce suge. Secundele sunt ale noastre. Nu-l mai grăbesc. Termină de băut. Vreau să îl pup și nu mă lasă. Ăsta e el. Ne bucură primind. El nu dă. Sau dă, dar nu când vrei tu să primești. Alege el, mereu.
Toma e un giver, Tao e un taker. Iar eu am de pus iubire peste esențele lor, am de mediat conflictul ăsta care se naște din prea mult dat sau prea mult luat.
Rana din talpa lui Toma spălată aseară cu fiertură de lavandă și pudră de turmeric e aproape vindecată. Deci shamanismul nu m-a chemat el degeaba azi la prima oră.
Merg să-mi fac o cafea. Ploaia spală păcatele netreziților, iar cursul de spiritualitate e pe sfârșite.
Deci dacă iei o celulă și o desfășori linear are vreo 2 m, înseamnă că tot corpul desfășurat atinge diametrul sistemului solar. Cum ar veni zeii sunt toți în ADN-ul nostru și vorbesc prin noi, numa că noi ne luăm cu unbeneficial patterns și ignorăm mesajele.
În fine, n-o mai lungesc că diluez esența. Ceva ceva ați prins voi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet