Treceți la conținutul principal

dimineață de toamnă cu emoții grămadă

Tao a adormit în cărucior într-o rână, scriu eu iar dicționarul telefonului nu cunoaște cuvântul rână, vai de evoluția noastră lingvistică. Pun fasolea la încălzit. Așez emoțiile dimineții in sertarele sinelui și zâmbesc.
La magazinul de lângă parc am găsit o alternativă de bun simț la biscuiții oreo, respectiv ceva cu quinoa și gincobiloba, probiotice și conștiință, zic hai mă că le mai pasă și altora.
Toma își lua avânt cu bicicleta când eu am strigat  i love you! si mi-a stat inima. Era prima oară când nu primeam: I love you, too. Rămăsese iubirea mică de copilul meu gata de școală. Mânca toamna din mine ca din prepelița lui Brătescu Voinești. Atunci n-am plâns, dar plâng acum, scurt, gata.
I-am zis: I told you I love you.
I didn't hear you, a răspuns el zâmbind. I was too proud on my bicycle.
Mi-am așezat inima la loc pe bucățele în puzzle ul ăsta de mamă cool și am salutat doamnele care dădeau cu mătura la locul de joacă.
Aoleu, dar cu puii ăștia de pisică 2 la suta de grame ce facem?
A discutat Tao un pic cu ei, dă-le biscuiți cu gincobiloba, dă-le apă, go away go away come come, nu-i putem lua acasă, Tao. Dar poate vine cineva și îi ia, sigur vine.
Toma traumatizat a vrut acasă.
A plâns mult, suficient cât să ne luăm la revedere de la doamnele cu mătura și să punem pisicile în coșul bicicletei.
Am sunat-o pe Mari, stilista cățeilor de rasă ai Pucioasei, mama pisicilor abandonate, sufletista mea ușor de iubit. E bună viața, șterge mucii  și lacrimile, Tomică ! mai bine bagă  pisicile la mine în buzunar că-ți pică din coș și dăm în altă traumă. Hai cu ele la Mari la cabinet, că s-a terminat cu dârdâiala. Începe deparazitarea, luxul.
Pe drum spre casă Toma a așteptat 2 bătrânele care se opriseră în fața lui pe trotuar, fără să le claxoneze. They must be happy they met, mi-a zis, iar eu am plâns pe dinăuntru pentru copilul ăsta sensibil pe care mi l-a dăruit viața.
I feel proud we saved the kittens.
Da, mă, senzorialule. Plânsul tău le-a salvat, că dacă era după Greuceanu de Tao: go away go away pa pisa, pa.
A sărit lanțul de la bicicletă, iar eu l-am rugat pe un adolescent chipeș să ne ofere asistență. Mulțumim mult, Luigi.
Viața e plină de oameni mișto, băi, Toma.
Și de pisici, a adăugat el.
Hai zi mai în șoaptă că a adormit purcelu  de Tao.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...