curg zilele ca ploaia. ne apropiem de finalul escapadei romanesti. cate un fulger de gand legat de intoarcerea in cairo strabate in rastimpuri tihna in care ne-am afundat si plamanii parca isi uita meseria, pometii coboara si buzele se lipesc in incercarea de a nu lasa larcrimile sa se strecoare inca.
toma se hlizeste in cada, sub bobarnacele pe care le efectueaza mamaia de la pucioasa broastei de cauciuc- gata sa sara pe marginea cazii sau pe unde i-o mai fi scris.
iau o foarfeca -vai mama ei - si-l tund cu discretie, pe ici pe colo, profitand de prosteala din apa. ce usor merg toate cu mamaie pe baricade.
tataia lu toma coace pe fuga niste seminte. tatalutoma primeste sarcina sa distribuie vinul in pahare si se conformeaza cu o dezinvoltura de chiran. joaca 'celsi cu atletico'. marcel intreaba, nervos ca deja a ratat inceputul partidei: cine a dat bara? tatalutoma semi-interesat, dar intuind intrebarea, raspunde prompt ca atletico. reluarea atesta faza si marcel e multumit de ginerele lui 'pe faza'.
imi torn pe furis juma de pahar din vinul destinat meciului si ma strecor langa turturel tunsul, fericit-toropitul, in vise-cazutul.
o sa insir cateva momente, niste senzatii cu care ne-am leganat inimile saptamaile astea:
am fost azi la gradina zoologica. ne-am intristat langa zimbru, ne-am revenit langa lame, am ras cu pofta la vidre, am studiat maimutele, ne-am regasit langa capre. cand am iesit pe poarta gradinii toma a facut cu mana. catre garduri, catre animale, catre drama lor, catre ingrijitori, catre neintelesul captivitatii.
ieri am fost pe stadion. toma si tatalutoma au alergat, iar eu mi-am incrucisat picioarele pe iarba si mi-am mai pus din ganduri in ordine. am vorbit cu o turmita de oi si ne-am imaginat cum ar fi sa traim in pucioasa.
la plecare, toma a facut cu mana stadionului si a zis: pa!
apoi pe drumul spre casa, a plans in soapta in carucior, ca niciodata.
nu doresc nimanui neputinta cu care eu si tatalutoma am imbratisat tristetea asta noua. poate ca l-a coplesit verdele ud al stadionului sau poate oile i-au spus ce nu stim noi sa intelegem, sau poate ne-a auzit planurile si el mai vrea in cairo. l-am luat in brate pe rand si a mai plans un pic cu fiecare dintre noi.
apoi viata asa le aranjeaza, ca niste doamne de treaba isi doreau sa-l cunoasca pe tomica, despre care aflasera atatea de pe blog si l-au inveselit cu un elicopter pricopsit cu lumini si cu muzici, cum nu ti-a mai fost dat sa vezi coborand de pe stadion.
ehe.. si uite asa am dus-o din emotie in emotie.
am vazut 2 caini facand dragoste, o albina ascunsa de ploaie intr-un liliac alb, o vrabiuta mancand un vierme, o pisica la povesti cu un melc, 2 cotofene dansand elegant.
o babuta cu fusta inflorata, culegand un chistoc de tigara abia aruncat de un tanar mistocar, si fumandu-l picior peste picior cu nesat, in statie.
mamaie si tataie de la pucioasa in balansoarul tineretii fara batranete.
la trecerea de pieton un tata bun culegandu-si de la scoala fetita de vreo 7 ani, cu cozi impletite pana la genunchi. i-a luat ghiozdanul, a luat-o pe dupa-umeri, au trecut 3 secunde lungi precum cozile si apoi a intrebat-o cald: ce faci? ea a raspuns moale ca bine.. apoi n-am mai auzit..
la banca a venit un alt tatic bun, fost coleg de generatie. are 4 copii, mai mari ca toma. mi-a ras inima sa-i vad pe toti 5. ce repede si ce frumos. ce buna e viata cand nu te temi de ea!
am baut cu tatalutoma o cafea in curte si ne-am uitat la ploaie. el m-a intrebat daca asta e considerata light rain sau medium sau heavy. i-am zis ca medium.. si ne-am uitat la ea in continuare.
el statea pe o buturuga si eu pe o cutie de lavabila. imi picura in ceasca si mi s-a parut deosebit.
nu-mi mai vin in minte alte bucurii, desi sa tot mai fie!
o sa va mai povestesc, cand se mai aduna.
Comentarii
Trimiteți un comentariu