Treceți la conținutul principal

m-am enervat

plecam de la gradinita 3 mame cu 3 copii de aceeasi varsta, in masina unei colege. pe drum se scoate la iveala un meniu happy meal de la mec si copiii sunt invitati sa manance 'bun'. il las pe toma cu ochii pe geam. fetele stiu cam ce mananca toma, dar insista ca e pacat de alah sa-l privez pe copil de 2-3 cartofi reprajiti. tac. cartofii se consuma pana sa intoarca toma capul. ma doare. tac. toma se foieste. poate ca i-am transmis durerea si nu mi-o intelege. coboram. taiem printr-o gradina care imi place mult. ii schimb scutecul. era timpul. imi multumeste prin neprotest. se saluta cu nenea care stropeste florile. nenea trimite niste picaturi pana la toma si el se fastaceste cu mainile asa intre picioare. apoi dam de baietii care joaca fotbal pe iarba. aceiasi baieti, aceleasi haine, aceeasi minge ca mereu. ca o fotograma in miscare. hai noroc baieti! toma primeste mingea. paseaza generos. bravo mami. apoi o da la mine. pasez si eu cu skill. baietii zic si ei: bravo mami! baietii afla ca sunt romanca si mi-l pomenesc pe hagi. imi vine sa-i spun lu hagi ca s-a vorbit de el azi. are cineva mailul lui?
ii lasam pe baieti, le multumim pentru timp si plecam. pana acasa e nevoie de un taxi sau de o plimbare de vreo 40 minute, ceea ce nu ne mai permitem la final de zi. traficul e infernal. opreste un gagiu la vreo 20 de ani, cu uli in freza, `care crede ca ma agata, din moment ce ma gaseste cu gambele goale.
incearca 2-3 glume de autobaza, il invit sa-i dea inainte. el crede ca am raspuns glumelor, eu nu intaresc tonul, ca nu e cazul, inca!
o luam pe unde stiu ca ma cunosc niste paznici fiindca nu miros bine despartirea de golanel.
cand m-am urcat aparatul lui arata 18. la final de cursa: 20. ii dau 10 si-i cer inapoi 5, semn ca sunt fata de treaba si peste cele 2 monede cinstite, ii mai las 3, ca s-a deranjat pentru o cursa asa scurta.
e dezamagit ca n-am inghitit douazeciul afisat de aparat si imi da rest numa 2 monede. iti raman dator cu 3 mai zice. 
da-mi 5, am zis!
n-am.
ai, ca am vazut, deci n-o mai lungi!
se enerveaza si explica de ce cursa face mai mult decat 5 cat as fi eu dispusa sa-i las. imi ies din fire, deschid portiera, strang copilul la piept si urlu cam asa: idiotule cand m-am urcat aveai 18, acum ai 20. iti dau 5 ca sunt de treaba, deci da-mi hartia aia de 5 odata, ca nu ies din masina.
paznicii adauga: prietene, da-i doamnei cat cere.
el se enerveaza, scoate hartia de 5 si imi urla inapoi: da-mi atunci cele 2 monede inapoi. 
zic: da-mi tu hartia primul.
el urla iar sa pun monedele jos. i le arunc pe undeva pe la schimbatorul de viteze. se uita la monede cum se rostogolesc, apoi imi da hartia. ma injura. toma il fixeaza.
in timp ce cobor vizualizez scena trantitului de portiera cu o furie care nu m-a mai traversat in tara asta pana azi.
scena decurge cum am regizat-o. portiera nu cade. s-a inchis pentru multa vreme.
mugurel, sa-i zicem, ma fizeaza uluit. ar vrea sa scuipe si se incurca. vad cum se scuipa in barba si paznicii il indeamna sa plece ca e penibil. el nu pleaca. sunt pe trotuar, cu toma la piept, cu hartia de 5 in mana. mugurel nu pleaca. nu stiu ce mai vrea. e blocat si stropit in barba. ma adun de ultimii nervi si-i urlu: da-i drumu de aici. se conformeaza. strang copilul la piept si -l pup, ca sa ma regasesc. aflu ca tremur.

venim acasa, imi fotografiez furia, fac vreo 50 de pasi si ma trantesc pe canapea. toma imi scoate pantofii. nu mint. apoi aduce o rosie din bucatarie. merg s-o spal si o impartim. mi-a trecut! stiu ca puteam s-o iau mai usor. ma intreb totusi de ce am urlat. imi amintesc de copiii de varsta lui toma mancand de la mec si de mamele lor judecandu-ma pentru cruzimea cu care le-am refuzat. acum totul se leaga.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...