am trecut ieri cu tomica pe la prietena mea suzi. e jumatate britanica, jumatate turcoaica, maritata cu un egiptean. un deliciu de femeie de varsta parintilor mei.
are o casa mare, dezordonata si plina de viata, asa cum imi plac mie casele. am baut un vin si-am mancat niste masline. ni s-a alaturat si baiatul ei, de-o varsta cu mine.
2 pisici, toma, adam, cori si suzi, la o sueta in balcon despre piramida nevoilor umane. pisicile au simtit nevoia sa doarma. toma s-a dat cu pisicile. ma uitam la suzi cum seamana cu baiatul ei atunci cand se fastaceste si mi-am zis: chiar ne topim in copii si nimeni nu ne poate lua adevarul asta vesnic.
pe tomica l-a batut vantul in par, iar noi i-am pazit visele discutand despre nevoia de libertate a corpului, in situatiile in care numai mintea isi permite libertati.
copilul s-a trezit zambind, a mangaiat o pisica. ii placuse unde a adormit. suzi a adus un bol cu castraveti. toma a luat in mana 3 bucati. una i-a dat-o lu suzi, una mie si in a treia si-a infipt el zambetul. suzi l-a pupat pe frunte, de copil generos ce e. am pupat-o si eu pe ea in gand, tot pe frunte, de generoasa ce e.
de ce n-am pupat-o de-adevaratelea? cand eram mai tanara nu mi-era rusine de nimic. ma inchide tara asta in mine?
se facuse dupa-amiaza cand am plecat, mana in manuta pe strada cu gropi.
din cand in cand toma se oprea si imi cauta privirea. ma stie pe dinafara. fusese o zi buna si se cerea asumata cu zambete adanci. ce frumosi sunt oamenii tomica.
Comentarii
Trimiteți un comentariu