mamalutoma

plec de la gradinita catre weekend, si in afara de toma la subrat mai iau cu mine numai bucuria cu care le-am spalat manutele copiilor dupa pictura si lacrimile bucataresei cand a aflat ca demisionez. a, si salariul. ne oprim intr-o gradina mare si goala, cu un furtun curgand numai pentru noi. toma chiuie la intalnirea cu furtunul gras si decide ca trebuie sa exploreze suvoiul asta de apa cum numa la munte s-a mai vazut. il despoi pana la scutec si-l las in iarba arsa de prea cald si prea apa.  imi scot si eu incaltarile si ne balacim vreo 10 minute. il las pe toma sa se zvante in cele vreo 40 de grade sub care dospeste gradina, il imbrac si plecam spre casa. e fericit ca l-am lasat sa inteleaga apa aia. sunt fericita ca s-a putut. ne oprim la piata, dam o tura pe la iepuri sa ne amintim ce scurta e viata si ce repede bate inima cand suntem impreuna. dug dug dug. luam vinete, porumb si ceapa si fugim.  intram in casa; gaseste laptopul deschis, apasa pe space s...

ii stiti pe taximetristii aia care au fel de fel de oglinjoare montate pe parbriz sa vada cu ele in toate gaurile oamenilor? mereu m-au incomodat cu extravaganta lor, desi n-am complexe, nu sunt pudica, dar imi plac oglinzile mari si cinstite.  ei, taximetristul de azi dimineata avea 2 oglinzi mici. intr-una i se vedeau numa buzele carnoase, iar in cealalta numa ochii de bou. adica nu el era bou, ci ochii erau mari si sticlosi. arata ca hotu din toate panzele sus. ma intreb ce reusea sa vada el cu armele alea? intr-una mi-o fi vazut gandu si in cealalta stapanirea? inr-una conditionalul optativ si in alta prezentul simplu? i-am lasat bacsis carnos ca buzele lui, sa ma uite repede. toma rupe cuvinte. a zis azi duuz. adica shoes. in cada s-a asezat cu burta pe o cratita si a stat in echilibru, ca o testoasa cumva, dar cu carapacea pe dedesubt. l-am gasit in echilibru perfect, lingand din apa cu sapun. i-am spus ca nu e frumos si a ras. faceam un sos de rosii cand a venit...

gonea azi taxiul cu mine si cu toma in miezul cairoului si dupa multa vreme, vibratia haosului asta prafuit era una buna, imi placea ce simteam. ma gaseam norocoasa ca apartin si desertului si crangurilor romanesti. ca am reusit sa aduc laolalta bucatile astea contrastante de lume in sigma de toma. soarele gras apunea pentru mine. un zmeu flutura deasupra unui cartier sarac. de cand nu mai vazusem un zmeu. n-o sa stiu niciodata ce copil l-a lansat. cum s-a uitat lung la el minute in sir. cum a murit de o ciuda frumoasa ca nu mai coboara din vazduh. apoi am vazut 2 avioane aterizand. oamenii din ele se bucurau sa-si revada asteptanzii. afisele electorale abuzau de ochii mei avizi de adevar. imi zambea din ele presedintele ales maine, omul armatei, eroul poporului, dictatorul democratiei inchipuite. n-am intrat in niciun conflict cu privirea lui. cine sunt eu sa-l descos? o sa-i bata toma obrazu daca nu scoate tara asta din mizerie, cu oastea lui cu tot.  tancurile plasate la fiec...

toma isi face de lucru in cada lincaghind comoara din adancuri, respectiv trusa de cantarole primita de la prietena mea jenifer din washington, cu care s-au mai jucat 3 generatii de copii pana la toma si s-o mai juca si sora lui si cine o mai fi sa vina ca o minune pe lumea asta gata stricata. toarna din bol in ceasca, rastoarna in cada, umple iar. opa. uite un capac. na ca se potriveste la castronelu asta. baai, ce ma pricep la bucatareala. auzi mamiii, opreste tu focu la cuptor ca miroase a gata.  se face! baai sapunule de masline ce esti! ia ca te pun intr-o tigaita si te topesc. hai ma nu aluneca, c-am glumit! baa da simandicos mai esti, parc-ai fi din olio extravergine. tomica, promiti ca nu bei din cada cat strang si eu niste rufe? hai ca promit da nu neaaparat.  auzi turtu, am insfacat un job nou. ei na, iar? da ma daca-ti spun. de data asta pe banii care trebuie, da uite ca nu te mai pot lua cu mine, ca n-au clasa de sugari. aoleu. ma trimiteti in...

aveam un vis: sa-l duc pe toma in vacanta asta la gradinita copilariei mele, care de 30 de ani ramane acelasi furnicar magic, aceleasi doamne educatoare, acelasi spirit, acelasi entuziasm. am mai trecut pe acolo cu diverse proiecte si-am mai bucurat niste pui de oameni, dar niciodata nu fusesem cu puiul meu. abia asteptam sa-l conectez cu gradina, cu doamna mariana, cu gina, cu copiii colegilor mei de scoala generala. o lume in care pot sa pasesc sigura cu ochii inchisi ori de cate ori m-as intoarce. e asa o pace sa-i gasesc mereu frumosi si la fel, saraci, dar bogati, ca-ntr-un diapozitiv peste care oricate i-phone-uri s-ar inventa, ar fi degeaba. [ce bucurie ma invada cand ni se puneau diapozitive! se trageau draperiile mari, se inventa o noapte noua care aducea cu ea povesti calde, de care nu mi-era niciodata frica. vad scaunelul meu, vad scaunelul tovarasei, o vad in peretele viu pe cumatra vulpe si pe tantalaul de urs cu coada rupta] poate ca am poposit in vreo suta de gradin...

fauresc o masca de fata cu aloe vera din ghiveciul lu mamaialutoma si miere din stupii lu matusalutoma.  o aplic, o astept, o inlatur si ma declar de catifea. nu va tin mult. doar cat sa scriu despre emotionalul de toma la 1 an si 7 luni, despre cum il strabat sentimente si cum plange el din cand in cand ca oamenii mari. a vazut el la televizorul de la pucioasa, ca la cairo n-avea la ce sa vada, un drago-monstru pe care il duce tacso la culcare, il inveleste si-i sopteste noapte-buna. si uite izbucneste copilul in lacrimi de ma inmoaie si pe mine, taman cand imi venea sa mut de la drago-tampeniile alea neaducatoare de bun. apoi peste zi il apuca o tristete scurta si intensa, pe care eu o asociez cu doru de tati. il iau in brate, iar el da drumu la lacrimi. ii zic: stiu. il pup pe cap. ii pup manutele, in locu lu tati si-i promit ca nu mai e mult. eram la o prietena cu un baietel de varsta lu toma, care a cazut si s-a lovit la cap. s-a dus si toma la locul cazaturii...

infig la capetele unei scobitori 2 bile de plastelina si incropesc o masinuta. o studiaza gura-casca de toma cu incantare pret de 2 secunde, apoi decide sa striveasca rotile intre degete si imi lasa minunea de vehicol in pana, la marginea mesei. gata si cu iluziile astea moi!  bye-bye ii sugerez, semn ca mai bine iesim prin curte sa mai scuturam plictiseala. bai bai, repeta el, fericit ca il scot din casa.  ii dau niste izmene de la mama-nuta, ghetele de la cori, hainuta de la delia, caciula de aviator si-l scot in batatura. radiaza. paseste atent prin iarba, cu gura deschisa, halpaind parca 'dedupaploaia'. gaseste un scaun de plastic cu urme de ploaie pe el. amesteca picaturile cu palmele si rade. se duce cu nasul in baltuta pe care si-a incropit-o.  da ture in jurul unui copac, asuma firele ude de nasturei si untu-babii. nu le striveste, nu le culege. mi le lasa mie sa le presez in gand, pentru cand m-o rapune dorul de proaspat la piramide. il intreb daca vrea sa...

credeam ca pregatisem inima pentru despartirea de ai mei si pentru zborul greu catre cairo. viata ne pregatea pentru altfel de lacrimi. a strecurat neprevazutul niste nereguli in pasaportul lu tomica si uite ca poza lui de golan istet n-a fost de-ajuns sa prindem aripi. am trait sa-l vad pe tatalutoma rapus de lacrimi, ingenunchind in fata caruciorului si sarutand manuta de catifea. si poate mai bine ca toma dormea, iar ultima amintire cu tati in romania ramne un zambet sigur.  in sentimentosfera asta aeroportuara, unde se vine si se pleaca, in care se trag linii si se scriu promisiuni, in care oamenii se dichisesc sperand sa-i prinda cerul pregatiti, am plans cele mai neasteptate lacrimi. m-a strans la piept si m-a rugat sa ma bucur de urmatoarele zile. lu toma nu stiu ce i-a zis, dar nu cred ca se gasesc undeva cuvinte pentru o astfel de despartire. vine cineva cu zambetul pe buze si necontestand ca-ti iubesti familia, ca nu vezi zbor fara ea, te insingureaza pentru o vrem...