cand eram in italia prin 2010, la un workshop de teatru cu un profesor de sunete, am fost pusa sa-mi aleg dintr-o traista cu materiale/ obiecte de diferite texturi, unul cu al carui sunet ma identific. o fata durdulie si-a ales un balon si l-a scartait in urechile noastre, un prieten cu parul cret si-a ales o mana de paie. eu am ales un smoc de fibra, ca un bumbac artificial, dar care nu scotea niciun sunet la atingere.
eram in apropierea zilei mele de nastere si mi-am facut rezolutie din smocu ala. stiam ca sunt o guraliva, dar imi alesesem un sunet care nu supara, care ma invita la mai multa ascultare.
si umblam prin viata cu smocul ala in buzunar, ca sa-mi amintesc sa tac, cand imi vine sa ranesc.
mi-am mai cizelat formularile intre timp, dar tot ma mai pricep sa dor cand vreau sa doara.
am ranit si-am plans mai zilele trecute. am cantarit si mi-am dat dreptate. apoi m-am intrebat daca nu cumva avalansa de emotii se datoreaza apropierii zilei mele de nastere. inima inteapa inca. stiu o sa-mi spuneti ca inima nu inteapa, ca s-a demonstrat stiintific. bine, inteapa sufletul atunci.
azi cand ma plimbam cu toma prin gradinile operei din cairo, sa mai odihnesc inima intepata, am dat peste un copac in a carei tulpina m-am lasat cuprinsa. are niste fructe de dimensiunea unei banane, pline de puf si seminte uleioase.
ei puful asta, e un fel de casmir, celuloza pura, un bumbac moale cum degetele mele n-au mai pipait niciodata. am simtit ca e descoperirea anului. am simtit ca inima nu mai inteapa. c-o pansasem cu puful asta magic.
m-am gandit apoi c-o sa fac niste pachetele cu astfel de puf, drept souveniruri, pentru cand vin in romania.
o sa va aduc cea mai moale senzatie dintre degete. ca un nor cald, din care n-are sa curga ploaie niciodata.
am venit acasa si-am plans plans nou, in bratele cui i-am iertat.
si imi pun puful asta nou in buzunar, sa-l pipai cand imi vine sa arunc cu ocara.
simbolistica mayasa imi spune ca bumbacul asta matase e semn de spirit malefic, cuibarit in fiecare din noi. ca e asociat cu incercarile vietii si cu armura cu care ne protejam cand suntem atacati.
asadar, am invins. inima bate fara intepaturi.
sunt gata sa implinesc 33 de ani.
eram in apropierea zilei mele de nastere si mi-am facut rezolutie din smocu ala. stiam ca sunt o guraliva, dar imi alesesem un sunet care nu supara, care ma invita la mai multa ascultare.
si umblam prin viata cu smocul ala in buzunar, ca sa-mi amintesc sa tac, cand imi vine sa ranesc.
mi-am mai cizelat formularile intre timp, dar tot ma mai pricep sa dor cand vreau sa doara.
am ranit si-am plans mai zilele trecute. am cantarit si mi-am dat dreptate. apoi m-am intrebat daca nu cumva avalansa de emotii se datoreaza apropierii zilei mele de nastere. inima inteapa inca. stiu o sa-mi spuneti ca inima nu inteapa, ca s-a demonstrat stiintific. bine, inteapa sufletul atunci.
azi cand ma plimbam cu toma prin gradinile operei din cairo, sa mai odihnesc inima intepata, am dat peste un copac in a carei tulpina m-am lasat cuprinsa. are niste fructe de dimensiunea unei banane, pline de puf si seminte uleioase.
ei puful asta, e un fel de casmir, celuloza pura, un bumbac moale cum degetele mele n-au mai pipait niciodata. am simtit ca e descoperirea anului. am simtit ca inima nu mai inteapa. c-o pansasem cu puful asta magic.
m-am gandit apoi c-o sa fac niste pachetele cu astfel de puf, drept souveniruri, pentru cand vin in romania.
o sa va aduc cea mai moale senzatie dintre degete. ca un nor cald, din care n-are sa curga ploaie niciodata.
am venit acasa si-am plans plans nou, in bratele cui i-am iertat.
si imi pun puful asta nou in buzunar, sa-l pipai cand imi vine sa arunc cu ocara.
simbolistica mayasa imi spune ca bumbacul asta matase e semn de spirit malefic, cuibarit in fiecare din noi. ca e asociat cu incercarile vietii si cu armura cu care ne protejam cand suntem atacati.
asadar, am invins. inima bate fara intepaturi.
sunt gata sa implinesc 33 de ani.
La multi, multi ani numai cu bucurii, iubire, impliniri si sanatate!
RăspundețiȘtergereMadalina