Cum consumam eu cu Toma aseară emoțiile de dinaintea primei zile de grădiniță în limba română, frunzărind cartea cu Apolodor am parcurs harta lumii și am constatat că în cei 5 ani de Egipt a schimbat 6 grădinițe și are deja prieteni pe viață din Elveția, Italia, America, Serbia, Spania, Japonia, Malaezia, Germania, Irlanda, Canada, Arabia Saudită și Egipt desigur. Plus câteva profesoare din Australia, Portugalia, Liban, Rusia, Danemarca, Finlanda, Algeria. Era aproape ireal câtă georgrafie a străbătut inima și câte zâmbete a stârnit chiar și numai menționarea numelor atâtor oameni dragi.
Hai, mă Toma, că nu poate să fie foarte greu mâine.
Și n-a fost.
Și-a făcut un prieten, Luca, cu care a povestit despre viață și pe care l-a învățat cum se spune la pisica în engleză. I-am promis un cuvânt pe zi, mi-a spus.
I-a plăcut ceaiul de dimineață și s-a delectat cu el declarându-mi că probabil e îndulcit cu zahăr și să încerc sa fac pace cu gândul. Am făcut.
La masă și-a dat seama că poate să mănânce cât vrea fiindcă e gălăgie mare și unii copii mai și plang așa că degeaba strigă el doamna Luminițaaa că nu-l aude nimeni și i s-a părut amuzant. Mi-am amintit și eu poziția scăunelului meu de la cantina grădiniței 3 de acum 30 de ani și senzația aia similară de belonging bizar într-o gălăgie familiară. E copilul meu, am mai înțeles o dată.
Când doamna Luminița i-a întrebat despre ce e toamna el a răspuns despre țuică și atunci tataie a înțeles și el că e nepotul lui.
E cea mai mare schimbare din viața lui și a îmbrățișat-o cu tot preaplinul sinelui lui generos.
Sunt mândră de tine, Toma.
De ce? Că ai și tu viața ta acum că ai scăpat de mine?
Hai măă.
Am glumit, și mi-a făcut cu ochiul. Te iubesc, deși nici n-a apucat sa mi se facă dor de tine azi.
Pai n-are nimic, că mâine te las zi întreagă.
Whaaat? Hai bine!
Hai, mă Toma, că nu poate să fie foarte greu mâine.
Și n-a fost.
Și-a făcut un prieten, Luca, cu care a povestit despre viață și pe care l-a învățat cum se spune la pisica în engleză. I-am promis un cuvânt pe zi, mi-a spus.
I-a plăcut ceaiul de dimineață și s-a delectat cu el declarându-mi că probabil e îndulcit cu zahăr și să încerc sa fac pace cu gândul. Am făcut.
La masă și-a dat seama că poate să mănânce cât vrea fiindcă e gălăgie mare și unii copii mai și plang așa că degeaba strigă el doamna Luminițaaa că nu-l aude nimeni și i s-a părut amuzant. Mi-am amintit și eu poziția scăunelului meu de la cantina grădiniței 3 de acum 30 de ani și senzația aia similară de belonging bizar într-o gălăgie familiară. E copilul meu, am mai înțeles o dată.
Când doamna Luminița i-a întrebat despre ce e toamna el a răspuns despre țuică și atunci tataie a înțeles și el că e nepotul lui.
E cea mai mare schimbare din viața lui și a îmbrățișat-o cu tot preaplinul sinelui lui generos.
Sunt mândră de tine, Toma.
De ce? Că ai și tu viața ta acum că ai scăpat de mine?
Hai măă.
Am glumit, și mi-a făcut cu ochiul. Te iubesc, deși nici n-a apucat sa mi se facă dor de tine azi.
Pai n-are nimic, că mâine te las zi întreagă.
Whaaat? Hai bine!
Să fiți bine!
RăspundețiȘtergere