când ești mamă de vreo 2 copii, dintre care un sugar care începe să meargă, ajungi o dată la câteva zile să te întrebi: dar eu doar pentru mine când am facut ultima dată ceva? Asta dacă esti destul de orientată catre deep self care, că am si prietene care se întreabă o dată pe an.
Eu sunt din categoria egoistelor, așa că prefer să fac verificarea asta destul de des și să încerc să mă bucur de o cafea, de un articol, de 5 Min de blogging, de 3 mesaje audio către prietenele universului cu care intru in terapie in functie de cine clachează prima luna asta.
Ei și-am construit intro-ul ăsta să vă spun că Tao sforaie, toma joaca niste fifa cu prietenii lui cu inima buna si play station, iar eu beau o cafea rece, picior peste picior langa un brăduț artizanal si încerc să recapitulez ce-am invatat in 2018.
Pai am învățat că decizii mari de viață pot fi luate in 5 minute, dar lecția asta o stiam deja, mereu am luat 10 la ea.
Am învățat că inima bate la fel indiferent ca lucrez in engleză sau în română;
Am reinvatat ca pucioasa e acasa si ca oamenii nevazuti nu se trec la mai putin iubiți.
Că pot sa fac cu mana mea creme si sapun si cate si mai cate.
Că oamenii care par să judece sunt de fapt blocați in neconectivitate.
Că zăpada miroase la fel ca în copilarie chiar daca ulița a fost asfaltată.
Că îmbrățișările mai lungi de 2 secunde devin cele mai drăguțe surprize.
Am invatat că Toma poate jongla cu limba română fără s-o fi practicat în primii 6 ani de viață si că Tao iubește câinii in ciuda panicilor lu tacso.
Am învățat ca nu poți opri plânsul oamenilor, dar îi poti asigura că-ti pasă, iar ei vor plange mai tare, de drag cumva.
Am invatat fericirea nouă a tatălui copiilor mei căruia i-am dăruit o tihnă româneasca.
Am învățat bucuria parintilor mei asaltați de plinul locuitului la grămadă.
Si poate ca multe nu sunt lectii noi, ci doar detalii pe care am vrut sa mi le reasum la final de an.
Eu sunt din categoria egoistelor, așa că prefer să fac verificarea asta destul de des și să încerc să mă bucur de o cafea, de un articol, de 5 Min de blogging, de 3 mesaje audio către prietenele universului cu care intru in terapie in functie de cine clachează prima luna asta.
Ei și-am construit intro-ul ăsta să vă spun că Tao sforaie, toma joaca niste fifa cu prietenii lui cu inima buna si play station, iar eu beau o cafea rece, picior peste picior langa un brăduț artizanal si încerc să recapitulez ce-am invatat in 2018.
Am învățat că inima bate la fel indiferent ca lucrez in engleză sau în română;
Am reinvatat ca pucioasa e acasa si ca oamenii nevazuti nu se trec la mai putin iubiți.
Că pot sa fac cu mana mea creme si sapun si cate si mai cate.
Că oamenii care par să judece sunt de fapt blocați in neconectivitate.
Că zăpada miroase la fel ca în copilarie chiar daca ulița a fost asfaltată.
Că îmbrățișările mai lungi de 2 secunde devin cele mai drăguțe surprize.
Am invatat că Toma poate jongla cu limba română fără s-o fi practicat în primii 6 ani de viață si că Tao iubește câinii in ciuda panicilor lu tacso.
Am învățat ca nu poți opri plânsul oamenilor, dar îi poti asigura că-ti pasă, iar ei vor plange mai tare, de drag cumva.
Am invatat fericirea nouă a tatălui copiilor mei căruia i-am dăruit o tihnă româneasca.
Am învățat bucuria parintilor mei asaltați de plinul locuitului la grămadă.
Si poate ca multe nu sunt lectii noi, ci doar detalii pe care am vrut sa mi le reasum la final de an.
La fel... Mersi Cori..
RăspundețiȘtergereMulţumim!
RăspundețiȘtergere