Treceți la conținutul principal

Mai și doare

O să scriu despre o durere pe care n-o pot lăsa nepovestită, în ciuda tuturor bucuriilor care ar putea-o indesa la fundul conștiinței.
Am urcat azi în troleul 86 cu copiii si cu tatăl lor. Vis-a-vis de noi stateau o doamnă dichisită și fiul ei incoerent, victimă a consumului de droguri, atât cât mi-a permis awerness-ul sa constat. Ei îi era rusine, s-ar fi dizolvat daca ar fi putut, dar cui să-l lase ea pe tânărul îmbrăcat bine, cu mâna inclestata pe o cutie de cola si pe o punga de covrigi, balbaind rămășițe de gânduri pe care ea se străduia scurt să le inteleaga urandu-l de-atata iubire.
Ea a scos o biblie si a inceput să citeasca versete cu murmurul deznădejdii. El privea in gol, în jos, la toma, apoi la nimeni, apoi la biblia ei tocită. Toma încerca să pătrundă ciudățenia scenei, apoi mi-a fixat neplansul cu fărâma lui de plâns neplâns. I hope we always stay healthy and honest to each other, Toma, and please don't stare at people in the bus.
Tanarul imbatranit de-atata consum a balbait catre toma o intrebare. Incompresibila. I-am zis: spune-i da. Toma a zis: da. Doar asa intuitiv. Am vrut sa n-o las pe mama lui in singurătatea umilintei si m-am facut că socializez cu fiul ei. El ne-a întins un covrig rupt în 4. Mama lui l-a certat că ni-l da cu mainile lui vinovat de încleștate in loc sa ne invite să-l rupem noi de pe șir în mod igienic. Am mers pe igiena spiritului si am acceptat covrigul rupt în 4, câte o bucată pentru fiecare din noi. Băiatul a râs pierdut cu dinții lui prea devreme murdari, cu hainele lui bune, cu încălțările lui cool, cu mama lui groaznic de îndurerată. Îmi venea să-i complimentez vestimentația, chiar avea un gust special pentru texturi, combinații. Biblia ii tremura în degete. El s-a ridicat brusc si s-a dus spre usa troleului cu mers amestecat. Ea l-a strigat speriată, apoi de rusinea călătorilor n-a mai adăugat nimic, l-a urmat si i-a aranjat puloverul deasupra boxerilor iesiti din blugi.
Toma i-a făcut cu mana de pe geam, dar el n-a vazut nimic.
N-am concluzii la povestea asta, nici sfaturi de adus. Dar m-a tulburat în iubirea mea de oameni. O să beau un pahar cu apă. Mi-a secat optimismul azi în troleul 86.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet