mamalutoma

incep ziua la 6 si 10. las baietii in pat sa-si impleteasca visele pe sfarsite si merg sa vad ce pot sa fac cu parul. rasucesc 2-3 suvite si ma declar multumita. incheg un look medieval si musc cu el din dimineata. sunt regina zilei mele de salariu. merg pe varfuri in tenisii din prima tinerete. spal ibricul si planific emotiile de peste zi. daca as putea sa meditez in loc sa planific ce nu tine de plan. of.. se trezesc baietii pe neauzite, ma trezesc cu ei in ceafa, ne imbratisam asa gramada, regina, rege si joker. cafeaua e cam amara. iar n-am ales ce trebuia. constat ca si lavazza minte. cu stil, dar minte. cine nu minte? mana sus! ridica toma mainile amandoua, semn de luat in brate, de iesit pe usa, de terminat cu vaitatul, de inceput traitul. ziua curge greu, dar repede. e un debit al vietii noi, nebune, haotice. cateva revelatii, cam tot atatea dezamagiri, 2-3 intrebari esentiale, raspunsuri pe jumatate. iesim din gradinita, victoriosi sa zicem. salariul e in geant...

oprit focul la mazare. declarat multumita. o mancarica deloc sofisticata, in care am inghesuit toate legumele tarabei, dar pe care aleg s-o numesc 'de mazare' de dragul margelelor pe care le-am curatat cu mana mea din pastai. imi amintesc de prima productie de mazare din gradina de la pucioasa. gustul ala n-o sa-l mai gasesc nicaieri, dar sta cuminte in sertarul inimii cu bunatati si trimit senzatii catre el, cu fiecare mazare noua pe care o gatesc. copilul impinge somnul de dupa amiaza spre inceputul noptii. baia se suspenda, masa de seara atarna de-un vis neterminat. curentul nu se mai opreste. nici nu stiu ce sa fac cu atata lumina.  scot rufele din masina si le intind pe indelete la uscat. ma joc cu timpul. ma gandesc la prietenele mele mame, la cum ne vaitam noi pe skype, la fel, desi fiecare cu grijile propriului microunivers. ne stim neajunsurile pe dinafara. ne dam rapuse ca sa renastem din vaicareala, dam sfaturi ca sa ne auzim destepte si sa ne imbarbatam razand...

of ca ma tin de cateva zile sa va scriu.. poate fac pe ocupata, da chiar sunt! trebuie sa povestesc despre cum face toma cu mana din taxi catre toate mutrele plictisite din trafic. cum schimba el zilele tuturor obositilor, cum pune el zambete pe fetele tuturor ingrijoratelor. uneori striga pe limba lui catre soferii care nu respecta legea, respectiv cea a bunului salut. apoi multumeste cu ditamai zambetul celor care l-au zarit inainte ca el sa faca cu mana. mi-am propus sa-mi pregatesc aparatul si sa fotografiez surpriza de pe fetele oamenilor care se intalnesc cu zambetul lui in trafic.  eram intr-un harb de taxi. un nene dinafara ne-a zis: inchideti portiera bine. am zis: n-am cum ca pe interior lipseste 'clapeta'. ne-a inchis-o el. apoi o doamna s-a rusinat la rasul lu tomica. i-am strigat: la muuuulti ani pentru maine [ in egipt maine e ziua mamei]. a zis: meeersi iubita, mersi la fel!!! un alt nene ne-a zis: uelcommm, hau ar iu? i-am zis pe limba lui: bine, multum...

punctez detaliile la care mi-a ras inima ieri si azi, fara sa le mai leg in fraze. le asez  fir cu fir in buchetul weekendului asta insorit si le asez in borcanul saptamanii care vine, sa-mi stea de parfum, de negriji, de sperante: hlizeala pe viu cu bunicii din cairo, hlizeala pe skype cu bunicii din pucioasa, dans de mamalutoma in brate la tatalutoma, cu toma zambindu-ne de jos, apoi cerandu-se in brate in dans intre noi, suflat in papadie, cules vreascuri, gratar cu vinete si ardei, tata cu copil facand teme pe bordura, pisici prafuite cersind asumat, festival international cu emotii la imnul egiptului si cu fluturat de steag romanesc pe scena, prajitura venezueleana, schimb de ranjete intre tomica si un bunic din sudanul de sud, conversatii telefonice cu sens intre toma si tatalutoma, minunatie de pilaf sarbesc in care am aruncat si niste arahide, film vechi jucat impecabil, dans cu toma in brate pe happy happy happy...

s-a lasat noaptea peste roboteala mea, peste invartecusul lu toma, peste casa noastra dezordonat de calda.  consum 4 cuburi de papaya, 2 caise confiate, 4 samburi de nuca si 4 prune uscate. imi place matematica desertului meu improvizat. nucile si prunele uscate sunt super scumpe la tutancamon in batatura. parca o aud pe mamaia: pai de fa mamica, nu ti-a placut sa stai aci acas, langa ma-ta, mancai mieji da nuca si prune pa gratie pa da randu, te-ai dus la ciotea la nodea, la egipt, te-o tine aia nemancata.. ia zin tu mie, ce mananca aia? are si iei cartofi, rosii?.. auzi da omu tau, are si el acolo un pamancior? n-are mamaie! ... e...bine ca va intelegeti atuncea! of ce dor mi s-a facut de conversatiile cu mamaia, cercuri inchise in cuvinte putine, povesti incalzite la soba, rugaciuni trunchiate... mereu i l-am mintit pe dumnezeu. ma punea sa-i citesc din cartea ei de rugaciuni si simplificam de fiecare data. una doua amin. vezi ce frumos zice? ma intreba mamaie. hai ma z...

Descarc ‘veronica’ in varianta HD, aranjez copilul la film si merg sa scad la foc mic vreo 5 rosii, un ardei, 2 cepe si o bucata de telina. Treaba merge. Si colo si colo. Ce faci cu rata, intreaba veronica? O pun pe varza raspunde bucatarul. Ce-as fi vrut sa respir langa dem radulescu timp de o lectie. Si oftez. Opresc focul la legume. Curentul se opreste si el in asentiment. Asum acest inconvenient de-acum minor, fara sa oftez. Cu o bajbaiala sigura ma duc in balcon, culeg 4 frunze de busuioc si le promit o blenduiala dimpreuna cu legumele scazute si cu o lingurita de miere. Frunzele cad la invoiala. Toma cade si el de oboseala. Cere o gura de lapte si i-o dau din tot sanul de langa inima. Mami, cand zice tati ca ma disciplinati? Despre ce vorbesti? Hai ca v-am auzit ca vreti sa-mi taiati din portiile de noapte, ca poate lapte de cocos, ca poate o sa plang vreo 3 nopti si ca dup’aia ma obisnuiesc. Aaa, ziceam si noi asa.. mai la vara cred. Cate guri mai sunt pana la var...

a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar cere publicat, un blog. un sirag de zile senine istorisite repejor, cat sa nu li se piarda consistenta, cat sa le fie conservat parfumul pentru vesnicie, cat sa afle lumea intreaga minunile lui toma cel unic. timpul zbura, revelatiile mameilutoma nu mai conteneau, baiatul invata sa rada, sa mearga, sa salute, sa iubeasca viata. mame noi si vechi rezonau cu povestile, vibratii pozitive armonizau relatii nevazute, blogul dospea ca o paine integrala, iar mamalutoma admitea asta fara sa se dea mare. intr-o zi de martisor, cand puiul de om dormea cat sa puna mami o tura de rufe la spalat, ii veni gospodinei o idee si o scrise repede uite doar pentru simplul fapt ca viata e scurta: ce-ar fi sa colecteze ea contributii de doi la suta si sa publice povestile astea de viata? sa le lege asa in niste sute de pagini, sa sufle praf magic peste ele si sa le aseze pe noptiere, pe rafturi, in bucatarii adevarate, la capul patului, in balcoane, la...