e aproape ok sa n-am un job stabil. nu cred ma auto-conving, ci ma deschid, in caz ca va e teama. e ok sa nu reped copilul somnoros; sa-l pup lung pe obraz si sa-l las sa ma intrebe tot ce vrea el sa afle in dimineata asta. e ok sa storc portocale, sa fac o pasta de susan cu multa lamaie. sa dansam toti 3 si sa ne uitam pe fereastra. sa plec tarziu de-acasa, sau devreme, fiindca timpul e oricum o paranteza, pe care o deschid si o inchid cu puterea constiintei, cam de cate ori imi dicteaza inima. merg unde mai am inca de incasat o suma restanta. pentru ultima data, storc un discurs diplomat, clarific nedreptatile, zambesc fiindca pot si ies fara sa amenint. banii or sa vina asa cum sper, asa cum i-am muncit, asa cum ii merit. merg intr-un business center si cer sa vorbesc cu cineva de la departamentul de marketing al unui shop de renume. sunt singura femeie de pe palier. vreo 80 de barbati, din care cam 8 stiu ce vor, iar restul sigur n-or sa afle azi. imi pun int...