beau un
espresso cu gust de zahar ars, intr-o librarie cuminte.
se aude un
glas de copil, parca ar fi toma. ma invinovatesc ca stau picior peste picior,
iar el e la gradinita. ma gandesc ca daca cineva mi-l aduce la masa chiar acum,
si se adevereste c-am identificat glasul, le multumesc si nici nu-i intreb cum
de au stiut ca e copilul meu.
am incropit
o brosura cu sens, despre avantajele gradinitei la care il las cu incredere in
fiecare dimineata.
eu ii ajut
cu promovarea, ei ma ajuta cu toma. e ok.
mi-am taiat
niste blugi si le-am dat viata noua. ma plimb prin oras cu geanta mea galben
viu, luata cu 2 lire virgula 5, de la magazinul unde totul costa.. 2,5, ati
ghicit. sunt cool.
taximetristul
mi-a zis: enti asal. toma a inteles araba seductiei si-a tradus in engleza:
mami, man said honey? da mami, nenea se tine de complimente.
intru cu
incredere in cafenele, supermarketuri si incerc sa infiltrez decent brosura in
care am pus suflet. unii zic da, altii tre sa verifice cu managementul si ma
contacteaza ei, dar eu nu le las telefonul si ies ca si cand n am pierdut
nimic.
un nene de
societate cu camasa alba si ochelari luciosi, pieptanat adineauri, trage din
tigara si-mi spune: esti ca o primavara. multumesc ii raspund zambind, dar nu-l
privesc. eee mosule, mai avem de luptat cu vara mult, daca nu cumva te
pictisesti mata si dai o fuga la monaco, ca poti.
traista mea
galben-reciclabil, cu inscriptii chinezesti, da roade. in fond, e despre cum te
simti.
la mana am
infasurat o curelusa portocalie, pe care toma a decis de dimineata s-o poarte la brau, in drum spre gradi. mm
intrebat: why?
mi-a raspuns: because.
because
what?
just
because.
manca-l-ar
mami de samurai. am cureaua asta din irlanda, de cand tu nu erai in plan, dar
sigur universul se pregatea déjà pentru fluxul de energie pozitiva pe care
aveai sa-l aduci.
la gradi s-a
descotorosit de centura portocalie. mascarada a luat sfarsit.
in casa il
intrebam: toma, are you good or are you the best? si el striga cu toti dintii
la vedere ca e the best.
in lume
insa, cand il intreb din nou, imi zice timid: i am good.
se verifica
deci cum suntem perfecti in zona noastra de confort si cum lucram la perfect,
imediat cum iesim in learning zone.
.. sa ma
intorc la traista mea galbena, cu brosuri promotionale in ea.
mi se face
foame. intru intr-un fel de plafar, vanzatorul pune patos iontr-o convorbire
telefonica: la ya doctor mohamed, laa.. adica: nu dom doctor, nu.. pai ma stiti
pa mine cu d astea?
merg la
raftul cu fructe uscate. par prea uscate. ma uit dupa camere de filmat. n-au. deschid o cutiuta cu un fel de macese si gust. bune. acrisoare. cam scumpe. le
cumpar. las si-o brosura si plec.
in mijlocul
strazii, un nene cu rochie incearca sa-si sprijine bicicleta cu coapsa si sa-si
adune catravetii pe care i-a scapat din punga. poate 4 kg. ca-ntr-un film
francez, ma aplec si-l ajut sa stranga castravetii, asa cum frati-mio tot mai
spera sa se loveasca de femeia vietii la trecerea de pietoni si ea sa-l ajute
sa stranga la piept cartile lu zig ziglar.
castravetii
sunt la loc in punga buna. nenea e magulit. ii zic ca iau si eu un castravete. el
rade cu dintii albi de-atata recunostinta.
sunt
multumita si eu de win win ul situatiei. macesele alea oricum n aveau sa mi
umple stomacul.
ma opresc la
magazinul cu freshuri si in timp ce beau un suc de portocale, il rog pe nenea
sifonaru sa-mi spele si mie un castravete, bine!
aute ce frumos ti l-am facut. sa-l mananci sanatoasa.
aute ce frumos ti l-am facut. sa-l mananci sanatoasa.
un tiganus
canta o manea busi busi bus.. adica pupic pupic puup, si eu zambesc fiindca
frati-mio imi trimite melodia asta cand il umple dorul. mi se umple inima de
atata coincidenta.
deasupra tiganusului
care vinde paine pe trotuar, scrie Gipsy( un butic cu toale etny, ce sa-ti
povestesc, jaf chinezesc la drumu mare). tiganusul e insa portia de autentic de
care proprietarul buticului n-o sa aiba habar niciodata. cine a mai ales si
potriveala asta?
intru in
libraria cuminte in care am lasat déjà o brosura cu 3 zile in urma. sunt baieti
de comitet, n-au jupuit-o.
ma asez sa
scriu randurile astea, frumoasa ca o primavara.
Corina,esti un copil special. Seva umorului lui tati te-a facut puternica. Te pup cu drag!
RăspundețiȘtergere