Treceți la conținutul principal

venus retrograd

ma ciondaneam cu tatalutoma aseara, aprig cam cum se infoaie orice femeie la fiecare 28 de zile, daca nu cumva oi fi singura inversunata, incapabila sa-si regleze emotiile si sa-si tina casa in armonie, fie canicula, fie vant.
ori o fi vina lu venus retrograd, care uite cica la fiecare 2 ani taman pe vremea asta, loveste in karma relationship-urilor full frontal. acum ca derulez disputa de aseara, ma regasesc urland full frontal, provocand karma cu frici adanci.
asa am urlat de apasat ca l-am speriat pe bietul toma, preocupat deja de minute bune sa ne opreasca din ciondaneala.
ii multumeam pe rand pentru intentie si ne intorceam la aruncat cu vorbe, cu apasari mai vechi, cu impulsuri noi.
pana cand insa l-am speriat de-am vazut cum i s-au saltat calcaiele si mi s-a facut rusine.
am izbucnit in plans si m-am scuzat ca nu stiu sa ma opresc din cearta atunci cand ma roaga.
el a venit si m-a mangaiat. eu i-am explicat ca asa se cearta oamenii mari uneori si bietii de ei, s-au obisnuit cu urletele si-au uitat cat de mult dor de fapt.
i-am multumit ca are grija de noi si i-am zis: hai la somn.
m-a luat de mana si m-a dus sa-l culc.
si-a pus iepurele (pe care il numeste acum my family) la cap, si-a aranjat perna, mi-a aranjat-o si pe a mea si m-a invitat sa ma intind, batand perna usurel, cam cum as fi facut eu cand eram in controlul sentimentelor.
imi pare rau ca am strigat mai devreme la tati si te-am speriat. eu cu tati ne iubim, dar uite uneori ne mai certam.
not with toma? m-a intrebat el.
nu nu, ne certam intre noi, ca blegii, dar iti multumesc pentru eforturile cu care ne impaci.. si-am oftat.
el m-a mangaiat pe brat si mi-a zis: it's time to sleep now! si s-a intors cu fata la perete.
asa mandra am fost de cat de bine intelege el viata, cruda asa cum se dezvaluie ea uneori.
a trecut poate un minut. el s-a intors cu fata la mine si mi-a gasit ochii larg deschisi. nici nu mai stiam cum ma lasase. mi-a imitat moaca, facand si el ochii maari ca 2 cepe. am zambit amandoi. a vrut sa-mi zica: cam asa arati, hai culca-te cum mi-ai promis.
m-am ridicat in cot sa ma uit la el inteleptul.
el a batut iar perna, ca unui catel, semn ca sa trec la culcare.
am vrut sa-i multumesc cu o gluma, dar nu mai gaseam nimic de zis asa ca am zis: partz.
el a zambit, apoi s-a straduit si-a raspuns cu un partz de-adevaratelea si-am ras amandoi. eu am zis: pfuu! si el a mai ras un pic, apoi a adormit.
am ramas gandindu-ma la venus retrograd si adunandu-mi emotiile. am un copil care masoara greul cand doare si pune zambete pe rana.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet