Treceți la conținutul principal

venus retrograd

ma ciondaneam cu tatalutoma aseara, aprig cam cum se infoaie orice femeie la fiecare 28 de zile, daca nu cumva oi fi singura inversunata, incapabila sa-si regleze emotiile si sa-si tina casa in armonie, fie canicula, fie vant.
ori o fi vina lu venus retrograd, care uite cica la fiecare 2 ani taman pe vremea asta, loveste in karma relationship-urilor full frontal. acum ca derulez disputa de aseara, ma regasesc urland full frontal, provocand karma cu frici adanci.
asa am urlat de apasat ca l-am speriat pe bietul toma, preocupat deja de minute bune sa ne opreasca din ciondaneala.
ii multumeam pe rand pentru intentie si ne intorceam la aruncat cu vorbe, cu apasari mai vechi, cu impulsuri noi.
pana cand insa l-am speriat de-am vazut cum i s-au saltat calcaiele si mi s-a facut rusine.
am izbucnit in plans si m-am scuzat ca nu stiu sa ma opresc din cearta atunci cand ma roaga.
el a venit si m-a mangaiat. eu i-am explicat ca asa se cearta oamenii mari uneori si bietii de ei, s-au obisnuit cu urletele si-au uitat cat de mult dor de fapt.
i-am multumit ca are grija de noi si i-am zis: hai la somn.
m-a luat de mana si m-a dus sa-l culc.
si-a pus iepurele (pe care il numeste acum my family) la cap, si-a aranjat perna, mi-a aranjat-o si pe a mea si m-a invitat sa ma intind, batand perna usurel, cam cum as fi facut eu cand eram in controlul sentimentelor.
imi pare rau ca am strigat mai devreme la tati si te-am speriat. eu cu tati ne iubim, dar uite uneori ne mai certam.
not with toma? m-a intrebat el.
nu nu, ne certam intre noi, ca blegii, dar iti multumesc pentru eforturile cu care ne impaci.. si-am oftat.
el m-a mangaiat pe brat si mi-a zis: it's time to sleep now! si s-a intors cu fata la perete.
asa mandra am fost de cat de bine intelege el viata, cruda asa cum se dezvaluie ea uneori.
a trecut poate un minut. el s-a intors cu fata la mine si mi-a gasit ochii larg deschisi. nici nu mai stiam cum ma lasase. mi-a imitat moaca, facand si el ochii maari ca 2 cepe. am zambit amandoi. a vrut sa-mi zica: cam asa arati, hai culca-te cum mi-ai promis.
m-am ridicat in cot sa ma uit la el inteleptul.
el a batut iar perna, ca unui catel, semn ca sa trec la culcare.
am vrut sa-i multumesc cu o gluma, dar nu mai gaseam nimic de zis asa ca am zis: partz.
el a zambit, apoi s-a straduit si-a raspuns cu un partz de-adevaratelea si-am ras amandoi. eu am zis: pfuu! si el a mai ras un pic, apoi a adormit.
am ramas gandindu-ma la venus retrograd si adunandu-mi emotiile. am un copil care masoara greul cand doare si pune zambete pe rana.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...