Treceți la conținutul principal

sunt bune si plecarile!

stau pe un scaunel galben, pazindu-l pe toma ocupat cu ghicitul in spuma, intr-o ultima baie calda, langa radiatorul portocaliu incins, in casa cu numarul 5, in anul cu numarul 4 al periplului meu in cairo.
pe hol zac 8 saci de plastic, plini cu haine, carti, jucarii de 3 ori triate, pantofi, traiste, decoratiuni de noi manufacturate, bocite, retraite, atent depozitate.
niste cutii casele astea, vorba lu tati. umblam din cutie in cutie, ne linistim, ne ingrijoram, visam la alte cutii mai compacte, mai usor de curatat, mai aproape de nevoi, mai departe de goarna moscheei. hai sa ma ierte alah, da asa imi urla baietii lui in creier, ca abia reusesc sa tin blogul asta in picioare.
cum ne-a gasit anul nou?
ei, am gatit un orez cu pui, am baut un vin roze, am aprins niste artificii mici ca-n copilaria ceausescului meu viu. toma mi-a zis: take off your apron.
eu am zambit si i am zis lu tacso: asta e dinala de-o sa i zica prietenei lui: pune ceva sexy pe tine!
am intrebat: toma, you will have a girlfriend?
yes, and then i ll have a baby!
de unde stie el cronologia nevoilor vietii, cand abia a implinit 3 ani?
la multi ani toma. pune-ti o dorinta!
dorinta mea e sa mai fie in pachet o artificie pentru mine.
si a fost!
apoi am crezut ca vom viziona un film, dar eu am adormit pe fuga. tatalutoma m-ar fi trezit cu zece secunde inainte de anu nou, eu as fi zis, what? el ar fi zis happy new year, let`s kiss, eu as fi tuguiat buzele si inapoi la mine in vis pana spre buna dimineata.
hai sa bem un smoothie de banane cu capsuni, patrunjel si mandarine si sa impachetam casa asta buna rea, cum o fi fost ea. hai c-a avut presiune buna la apa si un acoperis practicabil. am dus vara in piscina de musama si-am tras niste gratare gustoase pe blocul asta.
sunt bune si plecarile, ca redescoperi ce mai conteaza, ce s-a uzat moral si ramane pe loc, ce e de pus la inima si apoi in bagaj.
viata e calda.
imi pun niste vin.
la multi ani, cu liniste!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...