Treceți la conținutul principal

drum lung la an nou

anul a inceput cu o mobilizare de forte, cu mutat la socrii din motive de economie financiara, cu carat saci si cutii cate 5 etaje de 10 ori, cu respirat adanc, cu spatele drept, cu zambet fortat, dar onest.
toma si-a asumat schimbarea cu demnitate, le-a povestit bunicilor ciscumstanta mutarii, a dat 2 ture cu masina lui de plastic pe coridorul rece si a facut la olita, ca un catel marcandu-si teritoriul de tranzit.
mutarea implica un drum de o ora si jumatate de acasa pana la mine la job, implicit o alta ora si jumatate la intoarcere, prin traficul rupt si inghesuit al cairoului gemand de nevoi.
m-am razboit cu inima mea sa accept si cu inima lu tatalutoma sa inteleaga, angoasa unei astfel de mutari, dar s-a produs si ma gasesc in ea zambind.
bunicii indoiti de greutati, radiaza la lectiile de viata pe care le primesc de la toma.
bucataria freamata de miros de cafea, iar radioul funk scutura dimineata cum ei uitasera ca se poate.
baia e mica si inca neprietenoasa.
sacii de haine troneaza inca nedesfacuti, ca sa petrec cate o jumatate de ora rascolind dupa o pereche de chiloti, sa ma ierte mami pentru limbaj.
pe drumul lung spre gradinita, spre zambete, spre sens, eu citesc biblia pierduta, sarumana doamna dana, toma rasfoieste lecturile lui egleziste si taxiul goneste sau sta, in functie de blestemele din trafic.
mi-am promis o colectie de fotografii calde, din calatoriile de dimineata.
ma doare ochiu care a vazut numai pentru el o remorca plina cu morcovi, ca un vis portocaliu cu verde viu. unde se duce fotografia asta nefacuta? ce sa-i spun eu ochiului care n-a impartasit cu lumea minunea asta stradala? bucata asta de sat in plina metropola care nu mai moare de atata rupt?
am vazut 2 oameni gonind pe o motocicleta, iar la coada lor prinse cu o sfoara 5 lipii de mancat in curand. cine dezafuma lipiile alea de noxele tevei de esapament? cui nu i-a pasat sa le inveleasca intr-un ziar macar?
am vazut o femeie la volan, urata de mult ce striga la sotul ei, si m-am gandit: aoleu, asa oi fi aratand si eu cand strig la tatalutoma, si mi-am facut un selfie fresh, langa cititorul de toma, ca sa-mi amintesc sa nu mai urlu, ca e pacat de domnu asta de langa femeia blonda cu parul gras devreme si e pacat de tatalutoma care s-a indragostit de mine senina, fi-ne-ar viata mai usoara oleaca, sa raman si eu ca o frezie, ah!
am vazut intr-o remorca un gagiu ridicandu-se brusc in picioare. pantalonii nu s-au ridicat cu el, asa ca fara sa ma intrebe nimic, mi-a aratat curu, da curu, sa ma ierte sotu meu ca m-am uitat si mama mea ca v-am povestit.
am vazut si un om murdaaar, intr-o geaca electric de turquaz, era blond si semana cu paul newman si m-am gandit: e plina lumea de actori fara rol. am vazut un maturator decent, pe care l-am mai vazut si ieri. a curatat o portiune de trotuar si ne-a invitat sa asteptam taxiul acolo, iar eu am apreciat mult curtoazia lui. am vazut barbatul din el, fara legatura cu matura de care era agatat. l-am vazut pe omul bun din ochii lui si mi-am imaginat cum merge seara la familia lui si cum le-a fost lor dor de el.
asa a venit 2016, cu un dum lung si nou, cu carte de citit, cu poze in perspectiva, cu emotii, cu ganduri.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...