Treceți la conținutul principal

drum lung la an nou

anul a inceput cu o mobilizare de forte, cu mutat la socrii din motive de economie financiara, cu carat saci si cutii cate 5 etaje de 10 ori, cu respirat adanc, cu spatele drept, cu zambet fortat, dar onest.
toma si-a asumat schimbarea cu demnitate, le-a povestit bunicilor ciscumstanta mutarii, a dat 2 ture cu masina lui de plastic pe coridorul rece si a facut la olita, ca un catel marcandu-si teritoriul de tranzit.
mutarea implica un drum de o ora si jumatate de acasa pana la mine la job, implicit o alta ora si jumatate la intoarcere, prin traficul rupt si inghesuit al cairoului gemand de nevoi.
m-am razboit cu inima mea sa accept si cu inima lu tatalutoma sa inteleaga, angoasa unei astfel de mutari, dar s-a produs si ma gasesc in ea zambind.
bunicii indoiti de greutati, radiaza la lectiile de viata pe care le primesc de la toma.
bucataria freamata de miros de cafea, iar radioul funk scutura dimineata cum ei uitasera ca se poate.
baia e mica si inca neprietenoasa.
sacii de haine troneaza inca nedesfacuti, ca sa petrec cate o jumatate de ora rascolind dupa o pereche de chiloti, sa ma ierte mami pentru limbaj.
pe drumul lung spre gradinita, spre zambete, spre sens, eu citesc biblia pierduta, sarumana doamna dana, toma rasfoieste lecturile lui egleziste si taxiul goneste sau sta, in functie de blestemele din trafic.
mi-am promis o colectie de fotografii calde, din calatoriile de dimineata.
ma doare ochiu care a vazut numai pentru el o remorca plina cu morcovi, ca un vis portocaliu cu verde viu. unde se duce fotografia asta nefacuta? ce sa-i spun eu ochiului care n-a impartasit cu lumea minunea asta stradala? bucata asta de sat in plina metropola care nu mai moare de atata rupt?
am vazut 2 oameni gonind pe o motocicleta, iar la coada lor prinse cu o sfoara 5 lipii de mancat in curand. cine dezafuma lipiile alea de noxele tevei de esapament? cui nu i-a pasat sa le inveleasca intr-un ziar macar?
am vazut o femeie la volan, urata de mult ce striga la sotul ei, si m-am gandit: aoleu, asa oi fi aratand si eu cand strig la tatalutoma, si mi-am facut un selfie fresh, langa cititorul de toma, ca sa-mi amintesc sa nu mai urlu, ca e pacat de domnu asta de langa femeia blonda cu parul gras devreme si e pacat de tatalutoma care s-a indragostit de mine senina, fi-ne-ar viata mai usoara oleaca, sa raman si eu ca o frezie, ah!
am vazut intr-o remorca un gagiu ridicandu-se brusc in picioare. pantalonii nu s-au ridicat cu el, asa ca fara sa ma intrebe nimic, mi-a aratat curu, da curu, sa ma ierte sotu meu ca m-am uitat si mama mea ca v-am povestit.
am vazut si un om murdaaar, intr-o geaca electric de turquaz, era blond si semana cu paul newman si m-am gandit: e plina lumea de actori fara rol. am vazut un maturator decent, pe care l-am mai vazut si ieri. a curatat o portiune de trotuar si ne-a invitat sa asteptam taxiul acolo, iar eu am apreciat mult curtoazia lui. am vazut barbatul din el, fara legatura cu matura de care era agatat. l-am vazut pe omul bun din ochii lui si mi-am imaginat cum merge seara la familia lui si cum le-a fost lor dor de el.
asa a venit 2016, cu un dum lung si nou, cu carte de citit, cu poze in perspectiva, cu emotii, cu ganduri.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...