mamalutoma

taxiul goneste iar capul lui toma rade in bataia vantului de inceput de vara. iuhuu, exclama el, iar vantul face tril din aceasta exclamatie, ca-ntr-un vis din care nu vrei sa te trezeasca nimeni. bucuria pura si bruta in acelasi timp, e de fapt atat de rara! daca stau sa cantaresc iuhu-ul asta curat, nu-mi amintesc prea multe, deruland pe repede inapoi in propria poveste. unul in trenul spre navodari, altul alergand cu bianca la mamaie in sat si inca unul pe sanie, intr-o iarna cu cojoc. inima mea calda doare. asa doare timpul care nu mai vine. apoi doare si timpul care vine, de ciuda ca nimic din ce-a fost nu se mai recompune, apoi tot toma ma aduce in prezent, hlizindu-se cu participantii la trafic. trimite bezele catre 2 fete modeste, cu aparat dentar. ele nu stiu ce sa faca cu pupicii astia vinovati, venind de la un copil universal, care isi cauta inca dumnezeul, in tara broboadelor lor. un nene se scalamba la toma, cam mult as zice, dar copilul se prapadeste de ras, deci...

ne-am dus azi pe strada mea cu de toate, din dor de cascat gura. e strada unde se repara genti, se vand picioare de vaca pe trotuar, legume si fructe de sezon, oglinzi taiate pe loc, metalo-chimice, uleiuri esentiale, mobila, cosuri de rachita, paine calda, papuci de guma. 4 salate la 10 lire, capsuni la 6 lire kg, croocs cu doi de o, la 20 de lire. lira egipteana e juma de leu romanesc, deci preturi bune pe strada mea pulsand in miros de portocalele, depozitate ironic in forma de piramida. de fapt, cred ca in funtie de personalitate, iti alegi cu ce miros umbli in nari. poti sa te sufoci in mirosul spumei din care sunt facuti croocsi, sau poti sa te pierzi in mirosul picioarelor de vaca, sau sa iti imaginezi ca lumea intreaga e o portocala, vorba andei calugareanu. am trecut pe langa un magazin abandonat de mult. mi-a placut aerul ceausist al usilor, perdeaua rupta de timp, nu de mana de om. m-am oprit in fata imobilului asta ca o poezie de adrian paunescu. toma a zis: this is nice!...

te iubesc toma! te iubesc mami! sa stii mami ca azi cand am plans la gradinita, doamna nu m-a pupat si nici macar nu mi-a zis: lasa ca nu e asa grav! of. pai de ce plangeai? fiindca youssef ma impingea, prefacandu-se in dinozaur. of. uite maine o sa vorbesc cu doamna, pentru mai multa compasiune. ia telefonul si sun-o acum! n-o sun ca e noapte, dar maine ii spun, promit! ok. toma, cand erai tu baby baby, la mami in burta si te chirceai pe acolo, am mers la doctor si te-a scos afara si eu am plans, si tu ai plans si eu am zis: iubitu lu mami! inseamna ca atunci cand plang like a baby, i need your belly. bine ma concluzionistule. auzi teta, o ntreaba el pe rusoaica de soacra-mea: de ce e oul cu alb si cu galben? ei de ce? toate sunt asa! raspunde ea sec si practic, semn ca viata e scurta si nedreapta. daca gasesti tu un ou altfel, atunci sa ma intrebi. dar cata vreme toate sunt cu alb si cu galben, atunci le luam ca atare. o comunista! a parut sa-si spuna toma, renuntand l...

ma doare capul de atatea incercari cu inima. egiptul asta e un bulgare de oameni, de drame, de nepotriveli. a venit brusc vara peste toate dramele astea si inimile au inceput sa transpire. cant, dansez, imbratisez dezamagitii, pana mi se termina si mie resursele. mereu uit ca nici eu n-am mai mult de o inima. in taxi toma vorbeste la telefonul lui de jucarie - o piesa dreptunghiulara de lego. taximetristul zice: ooo, ia sa-mi dai si mie numarul tau sa te sun la nevoie. toma saritor: 1 2 3 4. soferul isi scoate telefonul din buzunar, formeaza 1 2 3 4, iar toma raspunde. isi vorbesc in araba, iar eu vad in oglinda cel mai curat zambet pe fata unui sofer. cand te duci tu la tine in ucraina, sa mi aduci si mie o nevasta misto, l-a rugat soferul, iar toma a promis pe cuvant. eu n-am corectat ucraina, ca n-am vrut sa ma bag in discutia lor de baieti. apoi la radio a urmat o piesa simpluta, dar care pe mine ma emotioneaza. toma a plans 4 lacrimi. soferul s-a blocat de tristet...

daca as putea sa va povestesc ce frumos a fost in salbaticie, ce dimineti senine, ce nopti cuminti, ce meditatii revelatorii, ce de grau, ce de pietre, ce de salata, ce de liniste.. dar m-am intors in captivitatea orasului, la gradinita inimii, n-am apucat sa impachetez senzatiile, ca s-a instalat avalansa de responsabilitati. noroc ca-mi place vocatia asta a eliberarii copilului. m-am prins care e rostul meu de azi pe maine, pana mor: le dau copiilor inapoi copilaria, furata de societate pe nestiute. l-am rugat pe toma cand s-a trezit, sa mearga sa le spuna buna dimineata bunicilor. el a refuzat. eu am zis: de ce ma? ca e dragut sa spui buna dimineata.  el a raspuns: hai ca e dragut si fara buna dimineata.  bai baiatule, pai io am publicat o carte despre bune maniere aplicate, ca sa imi rastorni tu filosofia?  hai mai lasa-ma cu scrisu tau, ca viata mea curge in acum, nu in cartile tale de ieri sau de maine. bine ma, nu mai zic nimic. in intersectie ...

ce fac eu cu toate minciunile copiilor pe care mi-i intampla viata in prea plinul zilelor? ei ridica din umeri, eu nu scrasnesc, le dau 2 secunde sa se adune; daca adevarul nu iese din ei, sau macar senzatia culpei, atunci pun piciorul in prag, fac curatenie in gandurile lor trucate, le reamintesc calea adevarului si buna intelegere, ei zambesc, semn ca e inca buna viata, mis corina n-are pedepse de impartit, au scapat si de data asta. toma se joaca si el de-a mintitul, ca doar nu e tentatie mai mare pentru mintea proaspatului degustator de placeri. parintii de la gradinita incearca sa-mi comunice dezamagiri prea mari la ei in frici, prea mici la mine in batatura. si mint si ei, acoperindu-ma in amabilitati pe care nici ei nu le simt, dar nu stiu cum sa pregateasca terenul pentru dezamagirea pe care o au de comunicat. mint si eu cand spun ca sunt bine, desi ma dor talpile la final de zi. cand ma trezesc imi spal bretonul si imi montez zambetul care nu ma tradeaza de cand era...

ziua incepe la 6.36. fac un dus si arunc in masina de spalat un munte de rufe. tatalutoma imi atrage atentia ca sunt cam multe pentru capacitatea masinii, eu contest, el aduce cantarul rusesc si imi arata ca rufele ude cantaresc vreo 11 kg, iar masina suporta 7,5. in fine.. ude sau uscate? ma intreb eu in gand si parasesc iute dilema. el imi zice: cantarul asta ramane la baie. bine ma, am inteles! toma isi curata singur oul fiert si pune atata pasiune ca declar mestesugul demn de un ovo- workshop. iesim din casa, taxiul ne culege in graba si ne poarta prin cairo-ul prea plin, spre gradinita inimii. observ 2 panouri publicitare in discordanta cu timpurile in care ne intamplam. unul e cu presedintele egiptului dand mana cu al chinei si sub ei: welcome, intalnire care s-a produs deja acum vreo 2 saptamani si niciun afis n-a grait despre ea, de teama poate ca nu se lasa cu batut palma. al doilea banner e cu 2 maini imbratisand o cana cu ceva cald inauntru si sub poza: the winter...