Treceți la conținutul principal

conversatii

te iubesc toma!
te iubesc mami! sa stii mami ca azi cand am plans la gradinita, doamna nu m-a pupat si nici macar nu mi-a zis: lasa ca nu e asa grav!
of. pai de ce plangeai?
fiindca youssef ma impingea, prefacandu-se in dinozaur.
of. uite maine o sa vorbesc cu doamna, pentru mai multa compasiune.
ia telefonul si sun-o acum!
n-o sun ca e noapte, dar maine ii spun, promit!
ok.

toma, cand erai tu baby baby, la mami in burta si te chirceai pe acolo, am mers la doctor si te-a scos afara si eu am plans, si tu ai plans si eu am zis: iubitu lu mami!
inseamna ca atunci cand plang like a baby, i need your belly.
bine ma concluzionistule.

auzi teta, o ntreaba el pe rusoaica de soacra-mea: de ce e oul cu alb si cu galben?
ei de ce? toate sunt asa! raspunde ea sec si practic, semn ca viata e scurta si nedreapta. daca gasesti tu un ou altfel, atunci sa ma intrebi. dar cata vreme toate sunt cu alb si cu galben, atunci le luam ca atare.
o comunista! a parut sa-si spuna toma, renuntand la curiozitati.

din taxi am vazut un motociclist lovit de un microbuz.
nimic grav. soferul s- a dat jos sa il ajute pe vatamat. vatamatul s-a recules si a sarit la gatul soferului care il agatase in intersectie.
soferul a vrut sa deschida gura, iar motociclistul l-a impins urland: tot tu?
toma a zis: de ce e suparat motociclistul?
fiindca a cazut. fiindca n-are vreme pentru compasiune. ii e mai la indemana sa loveasca, desi slabanogul din microbuz pare sa se scuze pe bune.
dar lovitul nu ajuta, exclama toma, cu cuvintele mele.
of toma, uneori e greu sa discernem ce ajuta cu adevarat, mai ales cand viata e in pericol.
dar de ce s-a grabit motociclistul? ma intreaba copilul meu de 3 ani, dand circumstante atenuante microbuzului.
of toma, atatea detalii nu cunosc, ca uite eram ocupata si eu cu gandurile mele cand s-a produs ambuscada.

mami, tati is a man?
yes and tataia is a man.
and he plays football?
yes, he does. every saturday.
and i am a boy?
yes.
and mamaia is a girl?
yes.
like you?
like me.
and she speaks romanian?
yes.
when we go to romania?
soon. are you a happy boy?
yes i am.
you are so clever toma!
but why?
i guess you were born like that. now sleep


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...