despre cat a durut azi si pe unde, nu mai scriu, ca sa nu propag minusul sentimentosferic.
stam in pozitiv, contorizand minunile mici, in ordinea in care le-a pastrat memoria sufletului.
a fost minunat cum a gasit toma 2 fructe de mango cazute din copac si mi le-a daruit pentru un smoothie bogat, maine dimineata.
si a mai fost minunat cum i-a zis el din taxi unui baiat care facea autostopul: baaai, ce credeai tu, ca intri in acelasi taxi cu noi? aici pe bancheta, langa mine si mami, e loc numa de tati. si pac, a inchis el cercul probabilitatilor, ca sa fie clar!
a fost minunat cum mi-a facut bucatareasa de la gradinita cartofi prajiti, iar eu i-am pupat obrazul fin de femeie obosita.
prietena mea italianca, mi-a scurtat niste pantaloni vaporosi, la masina ei de cusut, si trec si acest detaliu de semi-fashion la minuni, fiindca prea calcam pe pantalonii aia de imi batea mamaia obrazu, ca nu stiu si io sa umblu regulata.
imi place de o fetita de la gradinita. are un mod atat de sofisticat de invatare, cu bucurie, sfiala, migala, determinare, magie si mult mov, peste tot mov. in tot vacarmul zilei, imi place s-o studiez. si invat de la ea despre oameni, ca si cand tot ce am crezut ca stiu, nu-mi mai e necesar. e nevoie de nou si de mov.
e un miracol si vinul asta semi-spumant, facut de mainile noastre.
e minunata prosteala in engleza, araba, italiana, romana, rusa, franceza. toate radacinile, toti radicalii, toate posibilitatile, tot feelingul comunicarii de drag, nu de complezenta.
e minunata si asumarea, atunci cand se trece peste limita decentei sufletului. e minunat sa poti sa spui: nu e adevarat! sau cel putin: nu impartim acelasi adevar! undeva, in traducere, o nuanta s-a pierdut.
dar diversitatea e si ea minunata, iar despre durere am stabilit ca nu scriu azi.
stam in pozitiv, contorizand minunile mici, in ordinea in care le-a pastrat memoria sufletului.
a fost minunat cum a gasit toma 2 fructe de mango cazute din copac si mi le-a daruit pentru un smoothie bogat, maine dimineata.
si a mai fost minunat cum i-a zis el din taxi unui baiat care facea autostopul: baaai, ce credeai tu, ca intri in acelasi taxi cu noi? aici pe bancheta, langa mine si mami, e loc numa de tati. si pac, a inchis el cercul probabilitatilor, ca sa fie clar!
a fost minunat cum mi-a facut bucatareasa de la gradinita cartofi prajiti, iar eu i-am pupat obrazul fin de femeie obosita.
prietena mea italianca, mi-a scurtat niste pantaloni vaporosi, la masina ei de cusut, si trec si acest detaliu de semi-fashion la minuni, fiindca prea calcam pe pantalonii aia de imi batea mamaia obrazu, ca nu stiu si io sa umblu regulata.
imi place de o fetita de la gradinita. are un mod atat de sofisticat de invatare, cu bucurie, sfiala, migala, determinare, magie si mult mov, peste tot mov. in tot vacarmul zilei, imi place s-o studiez. si invat de la ea despre oameni, ca si cand tot ce am crezut ca stiu, nu-mi mai e necesar. e nevoie de nou si de mov.
e un miracol si vinul asta semi-spumant, facut de mainile noastre.
e minunata prosteala in engleza, araba, italiana, romana, rusa, franceza. toate radacinile, toti radicalii, toate posibilitatile, tot feelingul comunicarii de drag, nu de complezenta.
e minunata si asumarea, atunci cand se trece peste limita decentei sufletului. e minunat sa poti sa spui: nu e adevarat! sau cel putin: nu impartim acelasi adevar! undeva, in traducere, o nuanta s-a pierdut.
dar diversitatea e si ea minunata, iar despre durere am stabilit ca nu scriu azi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu