Treceți la conținutul principal

e un miracol azi-ul

ia sa mai documentez eu cateva miracole, ca simt ca aveti nevoie.
pai in primul rand, e miraculos smoothieul de mango cu banana si smochine proaspete, cu care am inceput obosita asta de zi. e bun si egiptul, uite, ca iti da fructe misto, la pret afordabil, ca sa ma exprim brexitist.
apoi, miraculos a fost albastrul in care am pus un strop de verde si 4 stropi de alb, si-am incropit marea viselor, ca sa picteze copiii si sa nu se mai sature. apoi, in marea asta mediterano-impovizata, tot ei, copiii, au azvarlit niste pesti cu portocaliu, ca sa se cheme art project.
si cand am copt cu ei o paine, tot miracol s-a numit, cu toata alergia mea la gluten cu tot.
o profesoara nou aciuata, imi zambeste cu ochii, in fiecare dimineata, si asta imi da speranta inspre umanitate. am rugat-o sa-mi trieze copertele cartilor rupte in ultimii 10 ani, fiindca inima nu m-a lasat sa le arunc. am clasificat paginile rupte pentru decupaj, iar copertele rupte, pentru povesti imaginare. nimic nu se pierde. eu daca pierd, plang, da sa nu spuneti la nimeni.
miraculos e si cum imi admira barbatii egiptului curajul tunsorii, iar femeile ma judeca socate. inteleg ca in tara asta, sa fii o femeie puternica, implica viclenie. forta nu sta in alegeri, ci in furato-libertati.
o femeie redusa la tacere, fura, nu se supune. fura intentii, fura, planuri, se fura si pe sine, in scopul grijilor esentiale.
un alt miracol e si avionul pictat de toma intr-o geometrie care nu seamana cu nimic din abilitatile mele de copil/ adolescent/ mama si ce mi-o mai fi dat sa fiu in lumea terestra. imi amintesc ce mult mi-a luat mie sa cobor o inaltime pe baza umila a unui triungi isoscel, cand ajunsesem la maturitatea emotionala a gimnaziului, iar copilul meu la 3 ani si 12 revelatii, traseaza niste mediane de imi muta perceptia la spate, sa vad de unde bate vantul, cand nu bate, vorba lu tudor gheorghe. de ce sa nu admit? in viziunea asta multi unghiulara, o ditamai contributia o are matematicianu de tacso, apoi tacso mare egipteanul si desigur, mamaie de la pucioasa, emblema comunei glodeni, olimpica mea de capatai.
e un miracol, nu? cum se plimba abilitatile in univers, pe traseul adeneului, din puls in puls.
e minunat si cum ma cert aprig cu tatalutoma, edificand diferente de viziune, frici inchipuite si certitudini clatinabile. cine suntem cand nu ne doare nimic? ce asteptam cand ne-am inchis? cine promite mâinele?
e un miracol azi-ul. sa nu-l luati in bascalie! sa-l celebrati, asa cum a stiut el sa doara!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet