Treceți la conținutul principal

despre oameni, cu deschidere

azi scriu despre oamenii care m-au impresionat in ultimele zile, in ordinea in care ii deruleaza memoria afectiva.
femeia de serviciu de la gradinita, cea care lucreaza full time, mama lu peter, ca ea altfel nu se identifica (e o cutuma egipteana in clasa de jos: femeile se identifica cu numele primului baiat pe care l-au nascut). imi place de ea ca vine la job in blugi si apoi se schimba in pantaloni de pijama, fiindca asa poate ea sa smotruiasca pe indelete zi-lumina. nu s-ar opri din dereticat. ma fascineaza determinarea cu care curata TOT.
cealalta femeie de serviciu, e o pustoaica de 16 ani, prima maturatoare part-time pe care a vazut-o egiptul. ei ii place in gradinita, si-i place flexibilitatea pe care i-am dat-o. a lucrat la noi pe timpul vacantei, apoi a vrut sa continue obtinerea unui venit, dar sa se si intoarca la scoala. e dintr-o familie saraca. si-a pierdut deja dintii inainte sa intre la pubertate, dar zambeste inca. inima o lasa. o cheama donia. adica `viata` in araba.
mai am o ingrijitoare care schimba scutece cat e ziua de lunga, dar o face cu drag. se intoarce la universitate din octombrie, dar vrea si ea sa continue part-time, daca nu ma supar. o urmasa a cleopatrei, sensibila si voluptoasa, care vrea sa schimbe scutece cand iese de la cursuri, in loc sa mearga acasa la cele doua neveste ale lu tacso, si sa spele podelele ca-n fata mosului si fata babei.
un alt om minunat e o fetita de 2 ani jumatate care o sa devina profesoara. simt asta cu o certitudine organica, din cum vad ca ii ingrijeste pe colegii ei, cum le distribuie ea creioanele si foile de colorat cand sunt eu prinsa in alte taskuri.
o femeie cu care am lucrat intr-un job din care am fost concediata, m-a sunat azi plangand. poate am un job pentru ea, fiindca acolo de unde am fost data afara eu, nici ea nu mai stie sa respire. imi amintsc zambetul ei detasat, atunci cand eu ma cautam de lacrimi. apoi siguranta mea noua si un pic invidia ei. iar acum sfaturile mele din inima peste lacrimile ei. ea e de varsta mamei mele si e egipteanca. i-am dat azi niste sugestii la obiect despre reincadrarea ei in domeniul vast al educatiei mintite, dar in care sufletul ei mare poate face diferenta.
nu stiu cat am ajutat.
memoria afectiva imi aduce in prezent o romanca noua, pe care facebookul mi-a facut-o cadou si care ieri m-a cautat pana m-a gasit in carne si oase, in cairoul prafului si al claxoanelor. nu mai sunt singura.
derulez un pic inapoi si dau peste portugheza pe care am angajat-o pentru grupa prescolara, o gagicuta brici, cu o engleza impecabila, cu simt de raspundere si cu un vocabular onest ca apa de la robinet.
ei si inchei cu o cersetoare careia n-aveam de gand sa-i dau nimic, dar am gasit pe jos o lira fix cand mi se vaita ea si zic: hai ia norocu meu si nu mai umbla cu nasul pe sus ca uite cum ratai stralucirea.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet