luni, 5 septembrie 2016

ne vedem in toamna

scriu plangand pe dinauntru. ma uit la casa asta colturoasa si ma vad deja la marea fara margini.
tatalutoma imi zice: sa nu plangi. we have eachother and we have all the time in the world. isn`t that enough?
sigur ca it`s enough.
ce tot plang eu aici?
ca nu mi s-a multumit la timp? ca iar am asteptat ce n-am primit?
ei, da cine cantareste in univers cat n-am dat cand se cerea dat si cat nu primesc fiindca prea astept?
vocalele mi-o iau inainte in timp ce scriu. ca intr-o doina hauita.
o poza cu o dacia renault imi misca inima. asa e viata. cand n-ai de unde sa te recompui, iti da cate un detaliu dinasta bizar, sa te intoarca la cine te-a facut.
copiii care mi-au zambit azi a iubire raman nemuritori in calendarul timpului inimii. a fost fericire acolo, nu incape indoiala. apoi dezamagirile, nu sunt ele painea vietii? nu din ele ne tragem motivatia? nu de la ele pornim cand visam?
mai am inca de lucrat la asteptari. atata am crezut ca le-am rezolvat si uite ca n-am trecut inca examenul seninatatii. sunt in proba detasarii si mi se sufla din spate. pot sa trisez sau sa ies din sala.
ies si vin in toamna, la marire. ma duc la mare intre timp.

3 comentarii:

  1. Te citesc de ceva vreme,nu am comentat niciodata,te admir ca om,ca mama.Esti foarte puternica si sensibila deopotriva,dupa parerea mea.
    Tipul de scris pe care l-ai ales nu se potriveste deloc cu stilul tau direct,sincer,usor caustic.Este greu de citit.Sper sa nu te deranjeze ca mi-am permis sa emit opinii:)
    Multumesc.
    Mona.

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc mona. comentariul tau a generat o noua coperta a blogului. te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc la randul meu pentru intelegere.De data asta chiar ai nimerit-o cu scrisul,serios:)
    De placere,mai iau odata blogul la "frunzarit".
    Mona.

    RăspundețiȘtergere