mamalutoma

in parcul elvetian al sufletului meu egiptenizat e liniste. expatii isi dorm inca trupurile albe pe care le vor aduce la iarba verde in vreo ora. inspir, expir. palmierii inalti si drepti ca niste creioane scriu o poveste fantastica despre cat de putin ne trebuie ca sa fim fericiti. toamna blanda ne poarta zambind spre o iarna care n-are sa ne ninga nici anul asta. semn ca toate au un pret. vrei toamna in slapi? iei craciun fara brad. de unde si vorba inspirata a lu tudor a lu chirila: vrei soare, ia sa vezi ce de soare iti dau. stiu si o injuratura cu soarili, de la tataia din gusoi, dar sa nu iesim din starea de bine, ca e pacat. ma asez in pozitie de meditatie. ma gasesc multumindu-i soarelui pentru liniste, pentru iubirea din casa, pentru o meserie, pentru revelatiile din mijlocul copiilor. imi propun sa ma documentez despre zeul ra, la care se rugau radacinile egiptene ale lu toma, cand noi eram pamant sau apa, ca nici nu mai stiu. toma se joaca cu prietenul lui irlandez, o...

hai sa las aici un miracol, ca daca nu l-as fi trait n-aveam de unde povesti, vorba rapsodului. noi nu detinem televizor. am mai spus asta. si nu ma dau mare, dar informatia e utila in context, nu va aprindeti aia care m-ati clasat deja in vreo secta naturalista. nu detinem nici vreo carte in araba. comunicam in engleza, desi toti 3 vorbim araba la nevoie, dar nu in casa. toma poseda o araba mult mai buna ca a mea fiindca o exerseaza la cald cu colegii de gradinita, in timp ce eu ma dau academiciana lu peste in engleza mea simbolista. la fel cum ma dau si blogarita noaptea, cand imi adun slovele romanesti umil nediacriticizate. cumva dintr-o nevoie organica de a-mi pastra identitatea, am refuzat sa invat sa citesc araba. o inteleg bine, o vorbesc binisor, o amestec cu engleza sau italiana, dar scriptic nu m-a intrigat in 5 ani. initial ma asaltau toate insemnele de pe pereti, reclame, magazine, pliante. apoi am invatat sa ma detasez de durerea asta. aseara in timp ce desena toma...

cum stiu ca a venit toamna in cairo? pai nu mai duduie aerele conditionate ale tuturor locuintelor din jurul meu. pesemne ca locatarii se multumesc cu cele vreo 25 °C de afara si deschid cuminti ferestrele uitate inchise in ultimele 9 luni de canicula. niste claxoane sparte razbat din strada mare, dar sa nu-l suparam pe dumnezeu. respir liniste. copilul care se joaca in nisip la parterul blocului, s-a culcat si el. gangureste de luni bune. ei uite azi a invatat sa zica mama. a turuit asa vreo jumatate de ora ma-ma ma-ma mm a mma in inceputul asta cuminte de noapte. un pui de egiptean rostind ma-ma, la fel ca puiul meu de dac, la fel ca puii tuturor imperiilor care nu inseamna nimic pana la urma, nu? suntem toti iubire, pana ne fura oportunitatile niste drepturi. masina de spalat m-a strigat bip bip bip bip bip, de 5 ori, ati retinut? spal in fiecare seara, ca o papusa cu cheie. marturisesc ca ma delectez cu mirosul de proaspat contrafacut si imi iau 3 minute bune sa intind rufel...

mi se face cateodata dor de ce nu am povestit. de niste suspensii de miracol nedepuse inca pe nicio suprafata, ci ramase asa in atmosfera descoperirilor mele. e de ex langa gradinita un tip, un paznic cu labele picioarelor dispuse una spre cealalta, ca doua paranteze, nu in fata ca sa se poata urni si el ca homo sapiens. si-a educat corpul sa se deplaseze spre inainte, spre progres, dar ca un crab cumva. omul arata decent si zambeste sarmant, ca si cand zambetul s-ar scuza zilnic pentru greseala pe care a facut-o dumnezeu cand i-a montat labele. toma il saluta. nu m-a intrebat niciodata de ce arata altfel decat noi. m-a frapat de dimineata stralucirea ghetelor paznicului. omul isi cunoaste integritatea, alearga fara sa cada, cu ghetele lustruite dispuse anapoda, si ghideaza soferii satui de-atata apasat pe acceleratie cu laba corespunzator amplasata. mergem inainte blamandu-ne realitatile. vaitandu-ne micimea supararilor, oameni cu maini si cu picioare la locul lor, cu inimi care...

doamne toma, i-ai vazut pe copiii aia pe motocicleta? nu, care? hai ma, motocicleta care tocmai a trecut pe langa noi. pe ea erau 2 baieti la vreo 8-9 ani. e foarte periculos. da, la fel de periculos este sa-ti pierzi pantofii, de exemplu, paragoneaza el ca nuca in perete. da ma, foarte periculos. ne urcam intr-o repeaga de autobuz, one chance, one opportunity, one pound. toma ii multumeste lu alah ca am gasit scaune libere. il pup pe frunte.  auzi mami, de ce i-ai zis lu nenea ala ieri ca eu nu vorbesc romaneste? aa, i-am zis ca vorbesti mai mult engleza. dar stiu o cantitate de cuvinte romanesti, se cheama ca vorbesc, nu? e adevarat. scuza-ma! it`s fine. pa. inchide el subiectul desi ne tinem inca de mana. cumparam niste curmale, un ciot de ghimbir si 5 lipii. dintr-o ghereta cu rechizite el isi alege o galeata de plastelina iar eu un creion cu mina de 2. mi s-a facut asa dor de comunism. si de ploaie. o sa-mi pun la gat sticluta cu apa de ploaie de la pucioasa. ...

beau un nes care nu-mi place, dar n-am alta optiune asa ca ma gandesc la toata durerea universala, ca sa ma simt norocoasa. maturatoarea part-time zambeste smerita. eei, ii intorc eu zambetul, unii de satura de munca iar altii abia vin de la scoala. ea e la un colegiu plictisitor de fete, nici nu vreau sa ma gandesc cum se duce si vine, cu basmaua ei bleumarin, sa studieze doctrina islamica, sa ma bata dumnezeu ca vorbesc cu pacat. mis corina, vreti din chipsurile mele cu gust de gratar? mai fata, ai ramas fara dinti cand era mai util sa zambesti vietii, fi-ti-ar chipsurile sa-ti fie. ea da cu mopul si se pierde in gandurile ei de fata tanara, ai de uzura mea morala! intru intr-o clasa si-o surprind pe-o asistenta ascunzand telefonul in dulap. ele toate stiu ca telefonul trebuie lasat intr-un cos la intrarea in gradinita, dar mis corina e fata de treaba, asa ca de un status pe facebook or avea si ele niste timp cat dispar eu din raza. iau telefonul din dulap si ies din c...

scriu sa arhivez niste cugetari de-ale lu toma, ca sa nu uit cum invat eu viata in fiecare zi, langa minunea asta de copil gata sa implineasca 4 ani rotunzi si rumeni. mami, eu cu copiii care nu se joaca frumos, ma joc un pic si apoi nu ma mai joc. auzi, copiilor care nu se joaca frumos, le-au zis mamele lor sa se joace urat? ca tu imi zici sa ma joc frumos, iar eu ma joc cum imi spui. ei toma, vreau sa cred ca nicio mama nu invita la joc necurat, dar poate ca isi uita copiii in fata unor agresiuni si apoi uita sa le cearna raul de bun. iar ei cresc crezand ca violenta e parte din joc. mami eu stiu sa scriu numere. ia fa-l pe 2! fa-l tu. imi zice. eu stiu sa-l fac. daca si tu poti, atunci nu-l mai face. hai ca-l fac, intra el in joc. si rotocoleste cu pixul un carcarici. ce e asta toma? it`s 2, but in arabic. aaa. apoi mai incearca un carcarici. eu tac sa nu-l ofensez. el: this one is in french. aa. hai sa fac si unul in romanian. fac un 2 calumea iar el: hai ca am obos...