credeam ca am o viata agitata cand ma imparteam intre joburi in bucuresti si alergam de dimineata pana seara intre gradinite, banca, sala, piata.
apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou.
apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul.
haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul.
apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva.
si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place.
cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca agitatia nu-mi mai prieste. am respirat adanc si am lasat burta sa creasca fara responsabilitati profesionale, fara ganduri amestecate, fara frici planetare.
uite-ma insa mama de doi, cu nopti rupte in 4, iar cu alaptat, cu dereticat, cu gatit, citit povesti la dublu, schimbat scutece, luat copilul mare de la gradinita, trecut prin parc, pierdut portofelul, ajuns acasa, panicat un pic, intors in parc, gasit portofelul cu chei, bani, acte.
am plonjat intr-un greu nou, cu minuni aferente. nu plang, nu ma plang. din taxi ma uit la un batranel cu tricou polo, scotocind intr-un tomberon. gaseste un cap de papusa. il studiaza, aranjeaza parul portocaliu de lana, curata obrajii de cauciuc si pleaca cu capul in mana. vreau un film cu scena asta. vreau sa n-o uit.
apoi vad o musulmanca in statia de la tribunal cu un copil infasat in brate. il iubeste cum ii iubesc eu pe ai mei. si vreau si scena asta in film. in filmul carusel al alegerilor mele de viata. al vitezei cu care ma repliez, al bucuriei cu care creez, al oboselii cu care gospodaresc.
ma opresc in fata unei usi-oglinda si incropesc un poster pentru film. cu un copil la piept si unul stapan pe sine, sub 3 stropi de ploaie, la 22 de grade in decembrie la cairo.
apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou.
apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul.
haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul.
apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva.
si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place.
cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca agitatia nu-mi mai prieste. am respirat adanc si am lasat burta sa creasca fara responsabilitati profesionale, fara ganduri amestecate, fara frici planetare.
uite-ma insa mama de doi, cu nopti rupte in 4, iar cu alaptat, cu dereticat, cu gatit, citit povesti la dublu, schimbat scutece, luat copilul mare de la gradinita, trecut prin parc, pierdut portofelul, ajuns acasa, panicat un pic, intors in parc, gasit portofelul cu chei, bani, acte.
am plonjat intr-un greu nou, cu minuni aferente. nu plang, nu ma plang. din taxi ma uit la un batranel cu tricou polo, scotocind intr-un tomberon. gaseste un cap de papusa. il studiaza, aranjeaza parul portocaliu de lana, curata obrajii de cauciuc si pleaca cu capul in mana. vreau un film cu scena asta. vreau sa n-o uit.
apoi vad o musulmanca in statia de la tribunal cu un copil infasat in brate. il iubeste cum ii iubesc eu pe ai mei. si vreau si scena asta in film. in filmul carusel al alegerilor mele de viata. al vitezei cu care ma repliez, al bucuriei cu care creez, al oboselii cu care gospodaresc.
ma opresc in fata unei usi-oglinda si incropesc un poster pentru film. cu un copil la piept si unul stapan pe sine, sub 3 stropi de ploaie, la 22 de grade in decembrie la cairo.
Corina, It's Yasmeen!
RăspundețiȘtergereI miss you very much and Mabrouk on your new baby!
Toma is so beautiful Mashallah, wishing you so much happiness.