mamalutoma

poveste citita, negresa fara gluten facuta, capacele la muraturi puse, pozele editate, marketingu asumat. cine m-o mai lua pe mine de la muraturi sa ma puna coordonator de scoala, in egiptul tocmelii a ceea ce crezi ca poti sa fii, mare salt va sa faca. ma uit in cv-ul mintii si zambesc. am trecut aici prin toate indeletnicirile. am semnat diplome, am format profesoare, am pupat maturatoare, am spus povesti, am plans inainte de serbari si-am ajuns la boabe de mustar, ceapa verde si ardei iute cu lamaie multa desigur. tao rupe hohote mici de ras. nu e inca acolo, dar se straduieste. fortez glumele in anticipo fiindca vreau sa mor auzindu-l. ca ce e viata daca nu motiv de ras? ma uit la banii putini, la greul zilei si-mi zic: uite ma sanatatea cum rade la mine. uite legumele astea cinstite pe care le pun in borcan. uite degetele mele care ard de la iuteala ardeilor, uite mararul ce verde, crud vorb-aia. uite lamaitele astea necontaminate, uite la tatalutoma cu pielea lui inca de g...

Daca ieri am avut parte de 5 minute de ploaie, azi universul si-a mobilizat toate vanturile si-a trimis o furtuna de nisip cand taman ce-mi curatasem si eu narile de gluten. Se zguduie geamurile, tremura parabolicele acoperisurilor, spectacolul pungilor de plastic si al bucatilor de carton plutind prin cartier ramane neaplaudat. Mainile sunt prea uscate, ochii ustura. Praful intra peste oameni in casa, se aseaza la masa, le umple gandurile. Furtuna in nas, in chiloti, in apa de baut. Toma o sa sangereze din nara dreapta maine maine dimineata. Tao aproape vomita praf. Pare traumatizant, dar trecem noi si peste asta. Cum treceti si voi peste nameti si altii peste inundatii. Pun 10 borcane de varza rosie la murat. Azi am batut palma cu un supermarket dichisit care o sa-mi primeasca muraturile la raft. E ca un vis. Distribui cateii de usturoi in borcane; pe unul il rontai sa ma scape de impuritatile pe care furtuna literalmente mi le-a bagat pe nas. M-am intalnit azi cu vanzatoa...

Trec cat pot de repede prin minunile zilei ca sa mai prind si eu o sesiune on line din summitul ierburilor la care m-am inscris si ce bine ca m-am inscris. M-am trezit racita, dar am dat-o repede pe gargara, usturoi crud, sirop de ceapa si multa lamaie. N-am timp sa zac. Tuseste tao sec iar eu il linistesc: vin anticorpii cu usturoiul de ora 10, nu te ingrijora. Si el rade cu juma de gura si suge, toate mamele pamantului cunosc minunea asta. Am pus la murat 10 kg de asparagus cu viteza luminii divine, iar toma a avut grija de fratele lui mai mic vanturand caruciorul pe coridor pana s-a plictisit sugaru si mi-a boscorodit asparagusu pe limba lui fara dinti. Da nici eu n-am pus la suflet. Pai nici n-aveai cum, mi-a zis toma, ca erai ocupata sa-ti promovezi productia pe facebook. Si mi-a demonstrat cu un desen succint cum faceam eu poze cu telefonul in timp ce el adusese in bucatarie caruciorul cu sugar plictisit. Poveste in poveste, asta e o tehnica literara, bai toma, cum ma docu...

e 8. ma voi fi trezit la 5:20 cu tao gangurind a lapte si a viata, a nedinti si negriji. am incercat sa-l repun la somn iar el s-a vaitat. l-am intrebat: ce mai vrei ma, sugarule? cartofi prajiti? lapte ti-am dat, scutecul l-am schimbat, la plimbare prin casa nu te duc la 6 dimineata. si el a zambit ca si cand stia ca intinsese coarda. l-a plimbat tacso pe coridor cat am facut eu o fasole egipteana cu ceapa verde. pe toma l-am lasat sa-si mai doarma copilaria ca acuma creste si il repede viata. sunt in a doua zi de gluten free si sunt mandra de narile mele care incep sa respire curat. am facut niste briosele cu cartof, dovlecel, faina de orez si porumb, usturoi si patrunjel. am pus o masina de rufe la spalat. am meditat 1 minut. Bun si ala. am reusit sa urmaresc 2 filmulete din summitul meu on line de plant medicine shift si m-am simtit puternica. am si plans la unul dintre ele semn ca sunt facuta din emotii sub glutenul de care incerc sa ma eliberez. si m-a lovit o fraza desp...

azi i-am dus pe copii la teatru. in tara asta rupta in care arta ti-o faci singura cu telefonul sau dai o tura pana la piramide sa te reconectezi cu faraonii, am senzatia uneori ca s-a oprit cultura, s-a epuizat, toata lumea se minte de-adevaratelea iar scenele nu exista, s-au topit de mult in marea sala a greului vietii. a fost prima piesa de teatru pentru tao, ca implinea si el 4 luni si se cadea sa celebram. mi-am amintit de festivaluri, de conferinte, de spirit, de oameni, de tari, de scene, de emotii. mi-am amintit de piesa pentru public de 0-3 ani pe care am pus-o in scena la ion creanga, in piata amzei cand nu imi nascusem copiii, dar asta nu ma impiedica sa servesc frageda copilarie planetara. tao a fost azi spectatorul ideal. cu ochii mari, cu gangurelile la el, cu chiote de supriza. 45 minute. pentru oamenii care fac teatru, un spectator de 4 luni care te urmareste cu sufletul la gura e cel mai mare cadou. le-am daruit emotia copilului meu cadou de ziua lui. cum mi-a zis ...

sigur ca mai bine dorm fiindca deja ma ustura ochii de toate vazutele si nevazutele zilei; si fiindca ma asteapta sesiuni de alaptat al caror numar n-o sa-l stiu niciodata de cu seara, ci numai dimineata cand rade-va purcelul cu limba in cerul gurii si oboseala deveni-va istorie. dar daca ma culc cine va spune lumii cate scutece reutilizabile am schimbat azi? pai cam 15 x 2, daca socotim insertiile de bumbac si invelisurile de musama.  e manopera multa, dar greul e prietenul meu. si apoi invat sa citesc semnalele lui tao mai bine, raspunzand nevoilor lui de mult mai multe ori ca in cazul scutecelor de unica folosita. desigur informatia asta e inutila pentru cine n-are bebelus, dar e planetar responsabil sa va anunt ca se poate, da, sa intinzi la uscat 30 de scutece la final de zi si sa ii multumesti constiintei pentru colaborare. marchez o conspectie atenta a unui articol buddhist, cateva revelatii identitare, un pic de terapie de circumstanta pe what's up cu surorile universulu...

La multi ani mie pentru zambete, pentru incredere, pentru deschidere si pentru binele in care aleg sa cred zi de zi. Pentru caietele in care ma astern si blogul in care imi vand emotiile pe piata libera a autenticului. La multi ani pentru plansul pe care il plang cu asumare cand vine si pentru bucuriile cu care universul ma cadoriseste de vie ce sunt. La multi ani tuturor femeilor care suntem sau care uneori uitam ca suntem. Ne-am luat poate cu dezamagirile si am pierdut din vedere ce mult insemnam. Si am crezut ca daca nu ne spune cineva zilnic ca suntem minunate, valoram mai putin. La multi ani noua si vietii. La multi ani mamelor noastre neobosite la inima, la maini, la grija. La multi ani neinca mamelor. La multi ani mamelor care au fost si care vegheaza cu feminism asupra plapandelor sau neinfricatelor care au ramas. Sa ploua cu incredere, cu complimente, cu asteptari putine, cu surprize dragute, cu sanse, cu stralucire in priviri. O sa imbratisez maine fiecare femeie cu...

mestecam de dimineata in fasolea cu pasta de susan, lamaie si chimen si ascultam radio guerilla. tao era pe punctul de a se plictisi in carucior dar mai aveau sa treaca 10 secunde bune pana sa inceapa sa pufneasca. soarele isi facuse loc prin geamul de la bucatarie inundand cu lumina metrul meu patrat de buna dispozitie. zic uite ma, imi e bine. aseara nu imi era, dar acum imi e. radioul emitea emotii, fasolea sfaraia sub lamaia stoarsa, am incalzit 2 lipii si-am facut cafeaua. am chemat casa la masa, de fapt tao a facut-o cu rabdarea lui expirata, cu trancii din curul cu scutec. am desenat cu toma niste spirale si am improvizat o lectie de scriere din orarul homeschooling ului nostru amestecat. apoi am dat o tura cu caruciorul iar toma a fost cel mai precaut frate mai mare, atent la pietre, empatic la ingrijorari, explicativ la confuzii. copacul meu cu orhidee isi scuturase toate florile. cele 35°C de ieri marcasera trecerea la sezonul de vara. deci apa mea florala de pe 1 martie e...