luni, 26 martie 2018

despre asparagus si alte cateva minuni

Trec cat pot de repede prin minunile zilei ca sa mai prind si eu o sesiune on line din summitul ierburilor la care m-am inscris si ce bine ca m-am inscris.
M-am trezit racita, dar am dat-o repede pe gargara, usturoi crud, sirop de ceapa si multa lamaie. N-am timp sa zac.
Tuseste tao sec iar eu il linistesc: vin anticorpii cu usturoiul de ora 10, nu te ingrijora. Si el rade cu juma de gura si suge, toate mamele pamantului cunosc minunea asta.
Am pus la murat 10 kg de asparagus cu viteza luminii divine, iar toma a avut grija de fratele lui mai mic vanturand caruciorul pe coridor pana s-a plictisit sugaru si mi-a boscorodit asparagusu pe limba lui fara dinti. Da nici eu n-am pus la suflet.
Pai nici n-aveai cum, mi-a zis toma, ca erai ocupata sa-ti promovezi productia pe facebook. Si mi-a demonstrat cu un desen succint cum faceam eu poze cu telefonul in timp ce el adusese in bucatarie caruciorul cu sugar plictisit.
Poveste in poveste, asta e o tehnica literara, bai toma, cum ma documentezi tu in timp ce documentez eu viata, iar eu apoi pun poveste pe blog ca intr-o spirala a nemuririi prezentului.
Auzi tati, eu am inteles cum e cu moartea. De fapt, cred.
Ia.
Cred ca inima nu moare. Ci doar ia o pauza luunga lunga, apoi revine in alta forma. Mami de exemplu, vrea sa fie o capra. Deci inima ei va sta la un moment dat, se va odihni multa vreme iar apoi o sa revina intr-o capra.
Interesant, imi place, aproba tacso.
Eu intreb: crezi c-o sa apuc sa fiu o capra in your life time? Adica sa mergi asa la un party cu capra si sa zici: this used to be my mum.
Ha ha, raspunde toma. Pai tu o sa fii in a different world.
Da ma, bine ca esti tu destept.
Sunt la a 6a zi fara gluten, ma dau eu mare.
Arati mai bine, mai in control, adauga tatalutoma. Si al lu tao ce-are? Se trezeste sugaru sa intrebe cu un ghiogart.
Iar eu zambesc ca gluten addictii anonimi si multumesc pentru sustinere.
O alta minune de azi e cum m-a felicitat mami pe what's up pentru copiii astia frumosi pe care i-am facut iar eu am putut sa-i intorc complimentul si sa-i multumesc ca m-a nascut, ca in felul asta, uite, dau si eu o sansa vietii, doua chiar.
Va pup. Nu mai am timp, desi minuni or mai fi. Stiu ca suna abundent, dar nu puneti si voi la suflet!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu