Treceți la conținutul principal

Binili invinsese

mestecam de dimineata in fasolea cu pasta de susan, lamaie si chimen si ascultam radio guerilla. tao era pe punctul de a se plictisi in carucior dar mai aveau sa treaca 10 secunde bune pana sa inceapa sa pufneasca. soarele isi facuse loc prin geamul de la bucatarie inundand cu lumina metrul meu patrat de buna dispozitie. zic uite ma, imi e bine. aseara nu imi era, dar acum imi e. radioul emitea emotii, fasolea sfaraia sub lamaia stoarsa, am incalzit 2 lipii si-am facut cafeaua. am chemat casa la masa, de fapt tao a facut-o cu rabdarea lui expirata, cu trancii din curul cu scutec.
am desenat cu toma niste spirale si am improvizat o lectie de scriere din orarul homeschooling ului nostru amestecat.
apoi am dat o tura cu caruciorul iar toma a fost cel mai precaut frate mai mare, atent la pietre, empatic la ingrijorari, explicativ la confuzii.
copacul meu cu orhidee isi scuturase toate florile. cele 35°C de ieri marcasera trecerea la sezonul de vara. deci apa mea florala de pe 1 martie e ultima improvizatie cu orhidee proaspete.
n-am vrut sa ma intristez. si nici n-aveam cum ca nu m-ar fi lasat o tufa de busuioc crescuta in piatra cu stoicism- unul din atributele mele preferate. am rupt o ramurica de prasila si-am pus-o pe balcon intr-un borcan cu apa.
am cumparat un litru de lapte de la tarani sa fac o crema de branza in masina mea retro de facut iaurt. sa traiasca soacra-mea c-a cumparat-o acum 40 ani si a tinut-o in pod pana alaltaieri.
am mai luat si 2 kg de bicarbonat si 2 de banane, o felie de paine uscata cu turmeric si-am venit acasa. binili invinsese.

Comentarii

  1. „Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens...” — Constantin Noica

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...