mi-era dor sa scriu. m-am luat cu fel de fel si n-am mai reusit sa tastez nicio poveste desi mintea le-a incropit in diferite randuri in ultimele zile.
aleg sa scriu despre dormitul lui tomica pe iarba, poate in felul asta va reamintesc sa va mai tolaniti in cate o gradina/ poiana cand aveti ocazia.
umblu mult cu toma pe strazi, prin taxiuri, in vizite, la piata, la gradinita.. il tarnosesc de colo pana colo, il alaptez pe furis, ii cant pe oriunde, ii promit ca mai avem un pic.
cairoul asta nu se odihneste niciodata. urla, protesteaza, claxoneaza, ma tine intr-o stare alerta pe care nu reusesc s-o sting decat in pat.. sau in vreun parc, pe iarba.
astfel ca odata ajunsi intr-un parc, tomica rade plin. stie ca suntem salvati. de-acum numai pasarelele, fluturii, vreo pisica ne vor mai strica armonia. si asa stricaciuni sa ne tot dea tarcoale, ca avem simturile ciulite.
eu ma lungesc mereu prima. imi trebuie sa ma incarc, sa ma descarc, sa ma opresc si sa ma pornesc iar. deschid narile si inchid ganditul. nu-mi iese mereu..
toma da o tura cu tati pe la fiecare copac. intinde mana si-mi culege o floare. are 7 luni maine. vine cu florea in pumn, cadou pentru mami, de ziua lui.
e de fapt un bulgare de floricele, care se desprind cand isi deschide pumnul si cad ca o ploaie rosie pana la palma mea fericit-deschisa. pastrez 3 si le presez cu toata grija intre 2 frunze uscate.
toma e obosit de la atata cules.
ii astern un pat pe iarba scurta si-i spun ca oboseala o sa-l duca in viata asta de multe ori departe de casa, dar daca reuseste sa se conecteze cu natura, atunci oriunde va mirosi a iarba, o sa fie un fel de acasa.
adoarme greu fiindca e atata pace la firul ierbii, ca nu-ti vine s-o ratezi dormind.
vantul bate moale, tomica-aladin pluteste pe covorul verde frematand a pace. furnicile au treaba mai incolo.
vine un somn dulce ca laptele lu mami. toma cade in el. sting si eu grijile pentru putin. tata lu toma pazeste baticul. nicio furnica. un bondar departe- nu se pune.
mai venim!
aleg sa scriu despre dormitul lui tomica pe iarba, poate in felul asta va reamintesc sa va mai tolaniti in cate o gradina/ poiana cand aveti ocazia.
umblu mult cu toma pe strazi, prin taxiuri, in vizite, la piata, la gradinita.. il tarnosesc de colo pana colo, il alaptez pe furis, ii cant pe oriunde, ii promit ca mai avem un pic.
cairoul asta nu se odihneste niciodata. urla, protesteaza, claxoneaza, ma tine intr-o stare alerta pe care nu reusesc s-o sting decat in pat.. sau in vreun parc, pe iarba.
astfel ca odata ajunsi intr-un parc, tomica rade plin. stie ca suntem salvati. de-acum numai pasarelele, fluturii, vreo pisica ne vor mai strica armonia. si asa stricaciuni sa ne tot dea tarcoale, ca avem simturile ciulite.
eu ma lungesc mereu prima. imi trebuie sa ma incarc, sa ma descarc, sa ma opresc si sa ma pornesc iar. deschid narile si inchid ganditul. nu-mi iese mereu..
toma da o tura cu tati pe la fiecare copac. intinde mana si-mi culege o floare. are 7 luni maine. vine cu florea in pumn, cadou pentru mami, de ziua lui.
e de fapt un bulgare de floricele, care se desprind cand isi deschide pumnul si cad ca o ploaie rosie pana la palma mea fericit-deschisa. pastrez 3 si le presez cu toata grija intre 2 frunze uscate.
toma e obosit de la atata cules.
ii astern un pat pe iarba scurta si-i spun ca oboseala o sa-l duca in viata asta de multe ori departe de casa, dar daca reuseste sa se conecteze cu natura, atunci oriunde va mirosi a iarba, o sa fie un fel de acasa.
adoarme greu fiindca e atata pace la firul ierbii, ca nu-ti vine s-o ratezi dormind.
vantul bate moale, tomica-aladin pluteste pe covorul verde frematand a pace. furnicile au treaba mai incolo.
vine un somn dulce ca laptele lu mami. toma cade in el. sting si eu grijile pentru putin. tata lu toma pazeste baticul. nicio furnica. un bondar departe- nu se pune.
mai venim!
Eh, si ce Aladin cu spiritul-fulg, covoru-i zboara, il poarta departe, iar tata are grija sa nu-i franga zborul niciun nor de furnicuta:)
RăspundețiȘtergere