toma- omul oamenilor

imi plac oamenii. buni sau rai, instariti sau prapaditi, nu pot fara ei. ma uit cu indrazneala in ochii lor si vad povesti, le scotocesc sufletele si scot confesiuni, le spun greutatile mele atunci cand cred ca sunt pierduti, ii imbratisez daca plang.

tata lu toma e un socialist si el, poate mai curat ca mine in dragostea fata de oameni, astfel ca adesea uita de el, de timp, uita sa vina acasa, fiindca egiptul e plin de oameni cu nevoi mai mari ca ale noastre. of..

ma supar cand si cand fiindca am senzatia ca pe omul toma il cresc singura. si ca sa nu-mi apese singuratatea peste umerii astia ascutiti, ma duc printre oameni. il iau pe toma la subrat si mergem sa aflam altii cum o duc? pe ei ce ii doare?

am gasit cateva prietene de nadejde in cairoul asta mare.

o irlandeza, niste egiptence, o italianca, 2-3 americance, englezoaice si cateva romance- sa le dea dumnezeu sanatate si sa le mai tina prin egipt sa mai mananc si eu cate o ciorba de fasole, o chiftea, o muratura.

ma vad cu ele si mai trece greul. facem schimb de vaicareli, imi exersez si eu italiana, engleza, araba, romana.. dupa caz.

si cand nu ma vad cu ele, merg in piata si ma conversez cu taranii, il plimb pe toma sa vada oameni desculti, cu dinti murdari, dar care nu uita sa rada, chiar daca traiesc mai rau ca noi. ironic, nu?

si uite asa il expun pe tomica zilnic la rau si la bine, la greu si la imediat, la curat si la murdar, la masini scumpe cu soferi amabili si la taxiuri rupte cu soferi transpirati, la supermarketuri fine cu rafturi doldora de tentatii(la punga) si la piete murdare intesate de fructe zemoase(la kg) si verdeturi locale pline de zinc naibii..

in tot periplul asta contrastant, toma e de treaba si zambeste cu mai toata lumea. il cedez cu seninatate oricaror brate noi care imi inteleg istoveala sau care pur si simplu ard sa jughineasca un inceput de om. 

are loc de cele mai multe ori un schimb de rasete pure, fiindca toma nu se incurca. recurge la o perchezitie indrazneata, pipaie buze, nas, la gagici verifica decolteul si ele hi hi (ma tot intreb daca o sa sculpteze, fiindca are curiozitatea formei).

asa se face ca imi mai odihnesc si eu bratele, toma creste razand  in zeci si zeci de brate straine, lumea se incarca savurandu-i rasetele-medicament, dam si primim bucurie intr-o lume care altfel s-ar grabi sa doara.