mamalutoma

ziua a inceput cu 4 bombe pe o strada vecina, pe care le-am resimtit in maduva oaselor, in timp ce ma spalam pe cap. numai 2 victime. o nimica toata. mi-am uscat parul, am pus sacoul de doamna si am vizualizat cu grija sedinta cu parintii, pe care aveam s-o desfasor peste 8 ore.  tatalutoma nu ne-a mai zis bye din usa, ci a decis sa ne depuna dupe interese, pe toma la gradi si pe mine la scoala. toma a chiuit de fericire in lift, iar eu am concluzionat in gand ca bombele sunt prilej de reuniune every now and then. un interviu cu o balerina pe care intentionez s-o aduc la fetitele de 3-4 ani, pentru cateva lectii de gratie, poate mai limpezim din haosul cu care aproape ca ne-am obisnuit. migrena. tensiune mica. mancat niste masline, baut o cafea.  sunt iar pe val.  mami imi poarta de grija la pucioasa, iar inima mea abia isi face timp sa-i multumeasca, printre picaturile unei zile prea pline. trimit o tanti de serviciu sa-mi aduca o loboda locala cu orez fie...

la gradinita la toma e iar veselie. ne intampina portarul sudanez, mi-l preia ingrijitoarea filipineza cu inima mare, imi zambeste profesoara frantuzoaica gata de confectionat flori din cartoane de oua. profesoara autralianca sta sa vina, iar negresa din insulele malawy se face si ea vie si creativa, dar dupa ce eu voi fi plecat in treaba mea, iar toma imi va fi facut cu mana fara sa planga. la scoala confisc 3 pistoale de plastic din mainile unor baieti de a treia. ma privesc incurcati. ce cauti cu pistolul asta la scoala? dar mis, e de plastic, nu omoara pe nimeni. de parca n-ar fi suficient de violenta tara asta. de ce nu va jucati de-a altceva? dar mis doar le indrept catre ei, nu intentionez sa-i omor. ii panichez doar. tac trista. oof, bine mis, ia-le si ni le dai la sfarsitul zilei, da? numai daca le iei acasa de tot si nu te mai prind cu ele maine. bine mis. o sa mai vorbim despre pistoalele astea. cum te cheama? selim, mis. tre sa plec. karim t...

s-a intamplat ca tatal unor gemeni de 6 ani a murit subit, pe cand toata lumea isi dormea, cum putea, somnul cel de toate noptile. gemenii si-au vazut de scoala in continuare, dar refuza sa vorbeasca despre moartea asta afurisita care le-a rasturnat copilaria. nu stie nimeni ce-i in inimile lor, iar razboiul zilelor partii asteia de lume amesteca fel de fel de fapte, de greseli nescuzate, de sanatati ignorate, de morti neplanse, cu praf. si viata merge inainte, asa gresita cum e. in aceeasi clasa, o fetita plange in fiecare dimineata, de o luna, atunci cand mama ei o lasa la scoala. a marturisit abia ieri ca plansul e de teama ca mama ei va muri asa dintr-o data, ca tatal colegilor ei. m-a intrebat mama ei in lacrimi azi de dimineata, ce sa faca. i-am zis ca micuta a descoperit conceptul de moarte si incearca sa-l inteleaga. e infricosator, dar o sa treaca. nu inseamna ca e bolnava, ci doar ca ii pasa. ca iubeste viata, ca-si iubeste parintii si ca ii vrea aproape. e minunat. ...

s-a topit ziua. cerne noaptea praf de sahara peste blocurile obosite de atata furtuna.  un tantar pribeag a vrut sa.. dar l-am razgandit si-a fugit. pup obrajorul salvat si scriu. un fir de vant se strecoara prin crapatura geamului de neinchis. ma uit la crapatura, o admit si-o depasesc cu intelepciune. as putea s-o lipesc cu scoci, dar la o asa ne-eleganta nu ma pot preta. imi infofolesc gatul intr-un hanorac de lana. se face vara in 2 zile. simt.  egiptenii nu mai pot de vaicareala. de parca e prima furtuna de nisip care-i rascoleste. toma le raspunde la temeri cu pasul strengarului.  ma cearta lumea ca nu-i pun copilului masca la gura, ca-mi bat joc de el. pai si de ras cum mai rade, ii intreb? [fac o paranteza patrata si inserez mailul maica-mii, ca raspuns la pozele cu toma razand: ' baaaiii, prea multe rasete... tu la ce eveniment esti? eu sunt in pregatiri pentru sambata mortilor, am facut o prajitura de 2 ori. va pup] ...

uneori formulez povesti lungi in gand, pentru postarea imediat urmatoare de pe blog. apoi viata ma umple de treaba si nu reusesc sa scriu. epicul se destrama, ma viziteaza vinovatia. pun intamplari noi in sacul destainuirii si las timpul sa ma gaseasca libera cand o fi. o intamplare de care m-am indragostit ieri spre exemplu: a cerut toma cu vaicareala niste humpty dumpty de pe youtube. i-am zis ferm ca e tarziu, el a insistat, eu am repetat ca stiu ce zic. el a stors 2 lacrimi in care eu am ales sa nu cred. apoi tot el s-a dus la pachetul de servetele, a scos unul, si-a tamponat ochii semi-plansi si a pus servetelul la loc in pachet, ca si cand nimic nu se intamplase. ca si cand in lacrimile alea nici el n-a crezut. l-am iubit mult si m-am tinut sa nu-l imbratisez, ca sa nu stric verticalitatea clipei, dar i-am spus ca sunt mandra de el. m-a urmarit mandria multa vreme si inca ma intorc zambind la momentul ala. apoi seara, cu capul pe perna mi-a zis: hamti oingi? vazuse el ...

in zilele in care praful imi blocheaza nasul si-mi miceste ochii, mi se face o lehamite de cairo si ma strabate certitudinea ca pe tara asta n-o mai curata nimeni. ca e prea mare, prea populata, prea murdara si prea impacata cu mizeria ei, sa se mai apuce cineva s-o lustruiasca si sa si razbeasca. are partile ei bune, nu le neg, dar mizeria zilnica pe care egipteanul de rand s-a deprins s-o ignore, ma doare organic si-o sa ma doara cat mi-o bate inima la ei in batatura. daca ii dezvalui lu tatalutoma certitudinea asta, il ranesc in moalele visului. ii ingenunchez campania parlamentara. deci tac si trag praf in piept. o sa fie mai bine! il iau pe toma la subrat si plecam intr-un satuc de langa cairo, doar doar lasam furnicarul sa geama, si ne retragem pentru o dupa amiaza, langa brazdele cu conopida si spanac, langa magarii albi de liniste, langa porumbei. aa si iezi, uitasem. drumul e lungut. taximetristul o taie printr-un cartier sarac. la ei sarac inseamna colorat, chicios, in...